Defecte de pronuntie

La aceasta varsta, copilul are un vocabular bogat, leaga propozitii, raspunde la intrebarile celorlalti, verbalizeaza nevoile sale. Cu toate acestea, pronuntia este inca dificila la nici 3 ani. Nu te ingrijora, nu-l certa si nu-l corecta mereu. Nu este nimic anormal in faptul ca stalceste cuvintele si nu pronunta unele consoane. Daca puiul tau spune „daina” in loc de „gaina”, „lata” in loc de „rata”, inseamna ca inca nu poate sa pronunte mai bine. Este vorba de o stangacie temporara, o lipsa de maturitate a sistemului fonator. Pronuntia se va indrepta in cursul anului urmator prin maturizare fiziologica si antrenament. Important este ceea ce exprima copilul tau, si nu modul in care o face, si la fel de important este sa nu-l faci sa se simta prost cand nu reuseste sa pronunte corect. In cazul in care un copil este frecvent corectat, daca i se atrage atentia sistematic cu privire la pronuntia corecta, acesta va intelege ca nu te intereseaza ceea ce incearca sa-ti comunice, ci cum o face. El se va simti descurajat, iar daca tu insisti, s-ar putea sa renunte la placerea de a se exprima liber si vei observa o stagnare in dezvoltarea limbajului.

Daca unele cuvinte, pronuntate stalcit, va suna simpatic sau va provoaca rasul, nu le repetati mereu in prezenta lui, sau nu-l puneti sa le repete. Vazand ca va face placere sa auziti „oputat” in loc de „ocupat”, copilul isi va indrepta mai greu defectul de pronuntie.

Copilul poznas

Copilultraieste momentul prezent, sub impulsurile sale. Inainte sa simta pepielea lui si sa vada cu ochii lui consecintele actelor sale, impins decuriozitate, el se arata dornic sa incerce, sa experimenteze. Neavandexperienta adultului, copilul tau tatoneaza, provoaca, incearca,experimenteaza si, adesea, gresesete. In ciuda interdictiilor tale,copilul se aventureaza in situatii periculoase si se supune riscurilor si pericolelor.Isi prinde degetele la usa, cauta cutia cu chibrituri, se arde atingand usa cuptorului, seimpiedica pentru ca se grabeste, cade din pat pentru ca insista sa sara.

De asemenea, din dorinta de a-ti face o bucurie, ajunge sa deseneze pepereti pentru ca el stie ca tu il lauzi cand realizeaza un desen.Incearca sa faca prajitura daca gaseste ingredinetele in bucatarie, iarcand descoperi micul bucatar, bucataria este deja compromisa. Tu teenervezi, in timp ce puiul tau gandeste doar sa-ti faca o surpriza, sa te bucure pregatindu-ti „o prajitura”.

Erorile, nazbatiile, boacanele, sunt rezultatulstangaciei copilului, ele sunt experiente nefericite care au si rolulde a-l invata despre cauze si pericole, despre consecinte si responsabilitate. Nu uita cainca actioneaza prin imitatie si are nevoie sa reproduca ceea ce facadultii. Foloseste acest lucru in favoarea ta, actionand corect sicoerent, fiind model pentru copilul tau. El trebuie sa aprofundeze incapropria sa experienta si sa integreze „regulile”. Repeta-i-le siactioneaza asa cum ai vrea sa actioneze copilul tau. Tu esti modelulnumarul unu. Nu exagera cu pedepsele , fi rabdatoare si intelegatore,dar ferma in explicatii si cerinte. Nu te razgandi cand emiti o regulapentru ca acest lucru l-ar putea bulversa si n-ar mai intelege cum estecorect sa actioneze, sau, mai rau, ar intelege ca pot exista si derogari de la reguli, atata vreme cat ele nu sunt clare si statornice.

Sfatul specialistului:

“Toti copiii au nevoie de disciplina; aceasta-i face sa se simta iubiti, in siguranta, sa aiba initiativa si sa rezolve probleme, sa se controleze si sa se inteleaga cu altii. Disciplina se face cu dragoste, intr-un mediu prielnic dezvoltarii. Parintii stabilesc copilului limite ferme si incurajeaza un comportament potrivit. La copilul mic, “amestecul in orice”, crizele de furie si refuzul de a coopera sunt normale. Unii parinti le considera insa rautati, pe care le pedepsesc.[…] Copilul mic trebuie educat sa inteleaga autoritatea parintilor, fara a-i suprima propria-i personalitate. El trebuie invatat ca nu poate obtine intotdeauna ce vrea si cand vrea. Scopul parintilor este sa invete copilul sa se disciplineze el insusi. Negocierea este una din caile de a te intelege bine cu copilul tau si de a-l disciplina.[…] Exista si situatii nenegociabile, in care parintele trebuie sa spuna, ferm, nu.”(dr. M. Gh. Ciobanu, autorul cartii “Copilul nostru”, Ed. Medicala Buc. si Ed. Accent Print, Suceava)

Subiecte tabu

Apropiindu-se de varsta de 3 ani, copilul este tot mai interesat de diferentele dintre sexe, diferente pe care a inceput sa le observe. El pune intrebari despre zonele intime, este mai atent la corpul lui si al celorlalti. Aceasta este o etapa absolut normala in procesul de crestere si dezvoltare. Este firesc ca micutul sa inceapa sa priveasca altfel relatia de iubire a parintilor sai. Incearca sa nu reactionezi prea puternic daca iti gasesti copilul in mijlocul „orei de anatomie”, alaturi de alt copil. Explica-i ca partile intime ale fiecaruia nu trebuie expuse, ci trebuie pastrate in intimitate, fara sa insisti prea mult, ca sa nu-l bulversezi.

Cel mai bine ar fi sa ii distragi atentia, sa-l reorientezi catre alte activitati care i-ar putea starni interesul. Va intelege ca unele jocuri raman tabu.

Daca vrei sa afli mai multe informatii despre aceasta varsta, te invit sa cauti printre articolele pe care le ai la dispozitie. Intra in categoriile care te intereseaza si invata mai multe despre tine si bebelusul tau: 1-3 ani, Puericultura, Scoala Parintilor, Educatie, Agenda Medicala.

NU UITA CA PUIUL TAU ESTE UNIC!Acestghid de dezvoltare pe etape de varsta iti indica doar potentialul pecare il are un copil, iar daca progresele nu apar chiar acum, nu teingrijora, ele pot sa apara in curand. Ai incredere si rabdare! NN itirecomanda si te incurajeaza ca de fiecare data cand ai o nelamurirelegata de sanatatea copilului tau sa te adresezi unui specialist.
 


Doresc sa primesc LUNAR articole despre „Dezvoltarea copilului”MEU.