Cauzele sale sunt inca necunoscute. Dupa unii specialisti sunt genetice, dupa altii tin de relatia primara mama-bebelus. Probabil ca este vorba de o intercorelare intre cele doua, interactiunea deficitara cu mama favorizand declansarea predispozitiei genetice.
In sfera interactiunilor sociale, urmatoarele comportamente pot sugera prezenta autismului:
- Dificultatea utilizarii limbajului non-verbal (evita contactul vizual, gestica si mimica sunt reduse, tonul sau inflexiunea vocii sunt nepotrivite);
- Lipsa interesului sau dificultati in initierea relatiilor de prietenie cu copiii de o seama cu el (se imprieteneste mai mult cu adultii sau cu copiii mai mari, resimte dificultati in a urma regulile jocurilor, prezinta probleme in interactiunea de grup, initiaza relatii numai pe baza anumitor interese);
- Lipsa interesului pentru a-si impartasi emotiile (bucurie, tristete, furie, etc.) cu ceilalti (prefera activitatile solitare, privitul la televizor);
- Absenta reactiilor de reciprocitate (pare surd la emotiile si sentimentele celorlalti, nu raspunde, pare indiferent);
Dificultatile de comunicare pot fi observate prin comportamente cum ar fi:
- Vorbeste putin sau deloc (pana la varsta de 2 ani nu rosteste niciun cuvant, iar pana la 3 ani nu rosteste propozitii simple);
- Ii este dificil sa initieze, intretina sau sa finalizeze o conversatie (tendinta de a vorbi incontinuu, in genul „monologului”; impedimente in a raspunde la comentariul altora, raspunde doar la intrebari care ii sunt adresate direct; dificultatea de a vorbi despre subiecte care nu
- intra in aria lui de interese)
- Limbajul neobisnuit sau repetitiv (repeta ce spun altii, utilizeaza un limbaj pedant);
- Joaca nu este adecvata varstei (nu foloseste jocul simbolic);
Comportamentul unui copil autist se distinge prin:
- Arii restranse de interes
- Insistenta nejustificata de a urma aceeasi rutina familiala;
- Ticuri motorii, activitati motorii repetitive;
- Preocuparea pentru parti ale obiectelor si folosirea lucrurilor intr-modalitate mai putin obisnuita (se joaca inchizand si deschizand usile masinutelor sau ochii papusilor, miscand fara incetare rotile masinutelor);
Unele simptome sunt observabile de la varsta de 18 luni: contact vizual absent, absenta raspunsului la propriul nume, probleme de atentie, abilitati nedezvoltate pentru imitatie si jocuri de tipul „ne prefacem ca” si probleme cu achizitia limbajului verbal si non-verbal.
Unele studii semnaleaza faptul ca exista simptome de autism, mai subtile, detectabile inca de la varsta de 8 luni. Unii copii pot regresa intre 1 si 2 ani – cu alte cuvinte, pierd achizitiile obtinute pana atunci.
Semnale de alarma ce pot indica diagnosticul de autism al unui copilul:
- Nu raspunde atunci cand este strigat pe nume;
- Nu poate explica ce isi doreste;
- Limbaj intarziat, achizitii verbale facute cu dificultate;
- Nu urmeaza instructiunile;
- Uneori, copilul pare a fi surd;
- Uneori, copilul pare sa auda, alteori nu;
- Nu face cu mana de „la revedere”
- Rostea cateva sunete sau cuvinte, dar a incetat;
- Manifesta episoade intense / violente de furie;
- Prezinta pattern-uri de miscare ciudate;
- Este deosebit de activ, necooperant sau rezistent;
- Nu stie sa se joace cu jucariile;
- Prefera sa se joace singur;
- Nu raspunde la zambet;
- Nu prezinta contact vizual;
- Se blocheaza in miscari repetitive – fiindu-i imposibil sa-si modifice aria de interes;
- Este foarte independent pentru varsta lui;
- Face anumite lucruri inainta copiilor de varsta lui;
- Pare a trai „in lumea lui”;
- Nu este interesat de alti copii;
- Merge pe varfuri;
- Tine foarte mult la unele obiecte sau ritualuri (de imbracare, alimentatie, etc.);
- Petrece mult timp aliniind sau punand lucrurile in ordine.
Indiferent, insa, ce simptome de autism observati, numai un medic specialist poate pune acest diagnostic, in urma unor investigatii complete.
Eunice Kennedy Shriver National Institute of Child Health and Human Development