Concursul de zbor era fixat pe luni.
Dar, încã de duminicã, întreaga livadã
Este emoþionatã.
Toate prunele coapte tare
Se lãudau cã ºtiu sã zboare,
ªi deodatã nu sînt zece
Care au curajul sã-ncerce,
Aºa încât concursul se amânã
Cu o sãptãmânã.
Sper sã nu se-ntâmple ca acum un deceniu,
Când n-am putut sã acord nici un premiu,
Pentru cã nici una dintre prunele intrate-n concurs
Nu ºtia sã zboare în sus.
Porneau prin aer în mare grabã,
Dar se opreau în iarbã.
Recunosc – zburau foarte frumos,
Dar numai în jos.
Ceea ce, se spunea în regulament,
Nu era suficient.
Drept care prunii, supãraþi de moarte,
Au jurat sã facã alte prune mai talentate.
Sunt sigurã cã voi gãsi printre ei
Demni de premiul unu, doi ºi trei.
Ba, dacã vor fi foarte bune,
O sã decernez ºi o menþiune.
Aºa cã, stimate prune ºi stimaþi pruni,
Vã urez succes pentru luni.