Într-o zi Fãt-Frumos ºi-a luat lumea-n cap,
S-a urcat într-un Ferrari ºi-n lume a plecat.
Auzise de un zmeu tare nãtãrãu
κi fãcea iluzii cã-i prin Chiºinãu.
Îl gãsi pe Greuceanu, un vechi contrabandist,
Ce trafica arme în stofã de batist.
Acela-i spuse despre o armã foarte
inteligentã
Ce se vindeau pe piaþa neagrã fãrã de
patentã.
(Ea trimite rachete fãrã greº în þintã.)
Astfel se terminã ºi fraza sa succintã.
El îºi umplu maºina cu multã dinamitã,
κi luã mitraliera ºi-armura nimeritã.
Desigur, îºi luã ºi arma cea deºteaptã
Cu care-ar omorî pe zmeu dintr-o datã.
Merse zi ºi noapte pe autostradã,
Când pe-un câine mai sã-l radã.
Câinele-i vorbi cu glas omenesc:
Strãine, cum sã te rãsplãtesc
Poate o minã sã îþi dãruiesc?
Nu e pentru ce. Mulþumesc.
Câinele-i dãdu o minã în batistã
ªi apoi îl puse sã semneze-o listã.
Fãt-Frumos a plecat ºi apoi, obosit,
La barul Sf. Miercuri el a poposit.
Un whisky, te rog.
500$. Mulþumesc. Ia loc.
Dupã ce cu un hot-dog el se înecã
κi luã scurta de crocodil ºi plecã.
Mobilul sunã douãsprezece jumate.
La castel în poartã cine pe cine-l bate?
Bodyguard-ul zmeului stãtea ºi râdea
Dar Fãt-Frumos cu dinamitã îl ucidea.
Zmeul se-ntristã nespus
Computerul sãu îl arãta prea sus.
Fãt-Frumos cu mâna îi distruse poarta
Nu era el hacker sã spargã lãcata.
Zmeul atunci la balcon ieºi
Mâncã “Stimorol-PROZ” ºi la el rãcni:
Cum vrei, þãrane, în sãbii sã ne luptãm,
Cu dinamitã sã ne împroºcãm
Sau cu mitraliera sã ne împuºcãm.
Fãt-Frumos cu mitraliera pe zmeu îl gãurea,
Zmeul aluzie la morile de vânt fãcea.
Dar gloanþele, ca ºi zilele, le erau
numãrate
Aºa cã aversele erau pe terminate.
Zmeului nu-i ajungea o doagã,
Sabia electricã ºi-a scos-o din teacã,
Dar nici celãlalt nu era mai prejos
Sabia electricã ºi el tot ºi-a scos.
S-au luptat cât s-au luptat,
Dar sãbiile au explodat.
Atunci zmeul aruncã rapid
O rachetã plinã cu acid.
Armura lui îndatã se topi
50% din viaþã-i luã ºi Fãt-Frumos rãcni.
Atunci el orzul pe gâºte l-a stricat
C-a luat o bombã inteligentã ºi-n cap i-a
aruncat
Dar asta nu i-a ajutat,
Cãci zmeul avea capul pãtrat.
Zmeul cu o rachetã îl rãni
ªi-amândoi cãzurã la pãmânt, iar zmeul
înlemni:
O cucuvea zbura c-o sticlã de Sprite în gurã
ªi zmeul o ameninþã cu o cãtãturã:
– De nu-mi dai un pic sã beau
Din sticla ta spurcatã,
Pe mâna killer-ului te dau
ªi te omoarã-ndatã.
Îþi dau o mie de dolari
ªi cârnãciori de zmeu,
De-mi dai sã beau trei gâturi mari
ªi te-oi scãpa de rãu.
Dar cucuveaua se temea de zmeu
Cã-i prost ca un mãgar ºi tare ca un leu.
Astfel cucuveaua aruncã o monedã
ªi cãzu aversul ei care intrã-n legendã,
Cãci dupã el s-a numit locul cela de-atunci –
Zgomotul ei rãsunã peste lunci.
Aversul însemna cã Spriteul l-a bãut zmeul
ªi se otrãvi cu el – otravã de tot felul.
Apoi viteazul îi dãdu Orbit-Leuºtean
ªi zmeul adormi buºtean.
Când deodatã se sculã,
Scârbit, se ºi înfurie.
Zmeul se târã cu greu pânã-n tancul sãu
Ce era bronat ultimul model.
Se porni cu o vitezã spre Ferrari-ul nou
Dinamita explodã într-un prelung ecou.
Fãt-Frumos scãpã cu viaþã cãci cãzu-ntr-o
râpã
Un enunþ ce-i scris în pripã.
El gãsi într-un ungher
În castel un frigider
Ticsit cu Fãt-Frumoºi
Parcã din oalã scoºi.
Un anunþ apãru pe autostradã
Ce era scris pe-un condur de zmeoaicã
(Zmei la grãtar – cinci lei un pahar
Dar veniþi în zadar cãci el este amar.)
ªi m-am suit într-o navã
ªi v-am spus o ispravã.
Dacã nu v-a plãcut,
Acuºi o iau de la-nceput.