Sarcina 

Lichidul amniotic este un produs biologic care umple cavitatea amniotica, constituind mediul ambiant al fatului, permitand fatului, dupa ce acesta se detaseaza si ramane legat de placenta doar prin cordonul ombilical, mobilitatea in cavitatea urinara. Are rol de protectie mecanica a fatului si rol in nutritia si maturarea fetala.

Permite acomodarea prezentei, asigura izolarea termica a fatului si impiedica ascensiunea germenelor prin efectul sau bactericid.

In travaliu intervine in formarea pungii apelor si actioneaza ca un lubrefiant in asigurarea progresiunii copilului in interiorul canalului de nastere.

Lichidul amniotic are o origine dubla: materna si fetala. La inceputul sarcinii, cand embrionul este foarte mic, este produs printr-o secretie activa (o secretie care necesita energie). Ulterior se produce din ultrafiltrarea prin pielea fetala, pentru ca dupa luna a 5-a de producere a lui sa fie responsabile in principal urina fetala si secretia pulmonara fetala. Fatul nu este indispensabil pentru producerea lichidului amniotic, acesta aparand si in cazul unui ou clar. Ceea ce este sigur este faptul ca exista un schimb prin membrane fara modificarea cantitatii de lichid.

Secretia lichidului amniotic este asigurata atat de placenta si membrane, de mama, prin transudarea lichidului (trecerea de lichid fara proteine, din sange in cavitatea amniotica) de provenienta plasmatica materna prin memebranele oului, cat si de fat si cordonul ombilical.

Pana in luna a 4-a, lichidul amniotic se aseamana cu o extensie a spatiului fetal extracelular, secretia sa realizandu-se prin ultrafiltrarea plasmei fetale. Compozitia sa se modifica in a 2-a jumatate a sarcinii prin pierderea permeabilitatii pielii fatului si cresterea functiei organelor acestuia in uter.

Pielea fatului devine impermeabila spre sfarsitul lunii a 4-a prin keratinizare, declansata de emisia de urina cu eliminarea de substante iritante: uree, creatina.

Urina fetala incepe sa aiba un rol in producerea lichidului amniotic la sfarsitul primului trimestru, pentru ca apoi sa aiba rolul principal. Acest fapt este dovedit de asocierea oligoamniosului cu agenezia renala, precum si de asemanarea dintre lichidul amniotic si urina fetala.

Deglutitia fetala are un rol important in mentinerea volumului lichidului amniotic, fapt dovedit de asocierea hidramniosului cu encefalia (prin imposibilitatea deglutiei lichidului amniotic). Fatul incepe sa aiba miscari respiratorii, caile pulmonare fiind pline cu lichid amniotic, care este schimbat din cand in cand.