Sarcina 

Placenta - puntea de legatura prin care se fac schimburile de substante intre mama si fat - este, in mod normal, atasata de peretele uterin. Corionul, invelisul exterior al placentei formeaza mici proiectii microscopice, de forma unor degete, numite vilozitati coriale. Acestea sunt responsabile cu fixarea placentei in peretele uterin.

Exista cazuri foarte rare (unul la 2500 de sarcini) in care vilozitatile coriale patrund prea adanc in peretele uterin. Pentru a denumi aceasta afectiune se foloseste termenul general de placenta accreta care acopera trei afectiuni de gravitate diferita.

Placenta accreta (75% din cazuri) apare atunci cand vilozitatile coriale se ataseaza prea adanc in peretele uterului si ajung la miometru.

Placenta increta (20% din cazuri) apare cand vilozitatile patrund adanc in peretele uterin, invadand miometrul, muschiul uterului.

Placenta percreta, cea mai rara (5% din cazuri) si cea mai grava dintre cele trei afectiuni, apare atunci cand vilozitatile ajung pana la peritoneu, membrana care acopera uterul la exterior, sau chiar pana la alte organe din cavitatea abdominala, de exemplu rectul sau vezica urinara.

Cauzele exacte ale placenta accreta nu se cunosc, insa aceasta afectiune a fost legata de nasterile anterioare prin cezarina si de placenta previa. Se pare ca 10% din femeile care sufera de placenta previa, vor suferi si de placenta accreta.

O nastere prin cezariana mareste mult riscul de placenta accreta la urmatoarea sarcina, mai ales daca placenta se insereaza exact pe locul unde s-a facut taietura pentru cezariana. De altfel, aceasta afectiune apare destul de des in zilele noastre, tocmai pentru ca multe femei aleg nasterea prin cezariana.

Placenta accreta pare a fi legata si de un endometru prea subtire, varsta inaintata a mamei, sarcini multiple sau interventii aspura uterului, precum avortul prin chiuretaj. In cazuri foarte rare placenta accreta poate exista si fara vreun motiv apparent, la femei aflate la prima sarcina, care nu sufera de placenta previa si care nu prezinta cicatrici pe uter.

Din pacate, mama nu poate face nimic pentru a preveni aceasta afectiune, si nici medicul nu poate face mare lucru chiar daca banuieste ca ar putea exista o placenta accreta. De obicei va recomanda repaus la pat si va monitoriza sarcina, asa incat aceasta sa fie dusa cat mai aproape de termen, pentru ca unul din efectele placentei accreta este nasterea prematura.

De obicei, placenta accreta este aproape imposibil de diagnosticat pentru ca la ecografie nu se poate vedea cat de adanc sunt implantate vilozitatile coriale. Foarte rar este observata placenta accreta inainte de nastere, iar daca este observata, pacienta poate fi declarata doar suspecta de placenta accreta pentru ca un diagnostic sigur nu se poate pune.

Pot aparea sangerari vaginale in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina, dar de obicei, acestea sunt puse pe seama placentei previa. Exista posibilitatea ca placenta accreta sa fie diagnosticata prin ecografie transvaginala.

Gravitatea acestei anomalii a placentei consta in faptul ca placenta nu se poate desprinde de la sine de peretele uterin, iar la incercarea medicului de a o desprinde pot aparea hemoragii grave. In jumatate din cazuri este nevoie de transfuzii, iar uneori singura modalitate de a salva viata mamei este histerectomia.


Read the English version of this article: Placenta anomaly (II) - placenta accreta