Cauta:
Nu trebuie să ne îndreptățim păcatele, ci să ne pocăim

Nu trebuie să ne îndreptățim păcatele, ci să ne pocăim

  Autor Raluca Bobos, masterand, Facultatea de Teologie Ortodoxa, Cluj Napoca Data: 14.04.2009

Nu trebuie să ne îndreptățim păcatele, ci să ne pocăim
Însuși Domnul spune: „Nu este drept nici unul... toți s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut” (Rom. 3, 10, 12) Da, toți oamenii sunt păcătoși, iar Domnul S-a întrupat pentru a-i chema pe păcătoși la pocăință, adică pe cei care se socotesc a fi păcătoși și cer iertare sincer, și a le dărui mântuirea prin pocăință. În cuvânt toți vor mântuirea însă în faptă o resping. Cei care nu fac decât să-și justifice păcatele, nu se căiesc cu adevărat de nelegiuirile lor. Ei se află în cea mai deplorabilă stare. Din ce pricină își ascund aceștia păcatele? Din pricina iubirii de sine, a păcatului mândriei. Dacă nu-și poate vedea omul păcatele, trebuie să Îl roage pe Dumnezeu să i le descopere.

A birui orice părere bună despre sine, adică propriul orgoliu, înseamnă a birui păcatul de la rădăcină. Pentru a se vindeca de mândrie și a dobândi smerenia, omul trebuie să își asume întru totul căderile, nu să le pună pe seama altora sau a situațiilor de viață. Mustrările de conștiință pe care le are omul după ce săvârșește un păcat demonstrează faptul că singurul vinovat de comiterea păcatului, indiferent de situație, este însăși persoana, hotărârea finală îi aparține ei, indiferent ce ispite ar avea sau în ce situații s-ar găsi.

Omul aflat în continuă luptă cu păcatul, va descoperi firea sa coruptă și treptat va dobândi smerenia, văzând neputința de a birui firea sa cea păcătoasă cu propriile-i puteri. Astfel, el cade în fața Domnului, iar o cădere în păcat se transformă în cauza unui bine suprem. Cel ce își mărturisește păcatele des dovedește faptul că urăște păcatul. În felul acesta el pune început bun, luptând cu păcatul după puterile sale, prin post, rugăciune, paza minții. 

Cu cât mai sfânt este omul, cu atât își observă mai mult propriile păcate. Pimen cel Mare spunea: „Credeți-mă, fraților, acolo unde se va afla diavolul , acolo voi fi aruncat și eu”. Iar Pimen cel Mare a înviat morți! În acest chip, toți cei bineplăcuți lui Dumnezeu, și-au plâns păcatele.

Astfel, să-L rugăm pe Dumnezeu să ne descopere păcatele și să ne dea ocazia să ne pocăim pentru ele înainte de moarte.
Adauga un comentariu in forumul la cafenea
Comentarii
10 comentarii
  • a spus
    marți, 01.11.2011
    cine afost Pimen cel mare,ca bine a spus ? [ ... ]
  • a spus
    marți, 09.06.2009
    ne mai trebuie din cand in cand si astfel de articole! [ ... ]
  • a spus
    vineri, 15.05.2009
    draga aadi, La multi ani!!! pt Stefan, sa fie sanatos, fericit si destept Alina,te rugam sa [ ... ]
  • a spus
    vineri, 15.05.2009
    draga aadi, La multi ani!!! pt Stefan, sa fie sanatos, fericit si destept [ ... ]
  • a spus
    vineri, 15.05.2009
    bravo pt articol [ ... ]
  • a spus
    sâmbătă, 09.05.2009
    Comentarii la articolul Nu trebuie s? ne îndrept??im p?catele ci s? ne poc?im ASTA SPUNETI VOI [ ... ]
  • a spus
    duminică, 03.05.2009
    Comentarii la articolul Nu trebuie s? ne îndrept??im p?catele ci s? ne poc?im Da pocainta fara [ ... ]
  • a spus
    joi, 30.04.2009
    Interesant articol. [ ... ]
  • a spus
    miercuri, 22.04.2009
    starea de pocainta e, intr-adevar, intretinuta foarte bine de o spovedanie deasa. am experimentat si [ ... ]
  • a spus
    miercuri, 15.04.2009
    Frumos articol.Imi place.Bravoo [ ... ]
[ cont nou ]    [ parola mea ]

Tine-ma minte
Contul meu