Religie 

Însuşi Domnul spune: „Nu este drept nici unul... toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut” (Rom. 3, 10, 12) Da, toţi oamenii sunt păcătoşi, iar Domnul S-a întrupat pentru a-i chema pe păcătoşi la pocăinţă, adică pe cei care se socotesc a fi păcătoşi şi cer iertare sincer, şi a le dărui mântuirea prin pocăinţă. În cuvânt toţi vor mântuirea însă în faptă o resping. Cei care nu fac decât să-şi justifice păcatele, nu se căiesc cu adevărat de nelegiuirile lor. Ei se află în cea mai deplorabilă stare. Din ce pricină îşi ascund aceştia păcatele? Din pricina iubirii de sine, a păcatului mândriei. Dacă nu-şi poate vedea omul păcatele, trebuie să Îl roage pe Dumnezeu să i le descopere.

A birui orice părere bună despre sine, adică propriul orgoliu, înseamnă a birui păcatul de la rădăcină. Pentru a se vindeca de mândrie şi a dobândi smerenia, omul trebuie să îşi asume întru totul căderile, nu să le pună pe seama altora sau a situaţiilor de viaţă. Mustrările de conştiinţă pe care le are omul după ce săvârşeşte un păcat demonstrează faptul că singurul vinovat de comiterea păcatului, indiferent de situaţie, este însăşi persoana, hotărârea finală îi aparţine ei, indiferent ce ispite ar avea sau în ce situaţii s-ar găsi.

Omul aflat în continuă luptă cu păcatul, va descoperi firea sa coruptă şi treptat va dobândi smerenia, văzând neputinţa de a birui firea sa cea păcătoasă cu propriile-i puteri. Astfel, el cade în faţa Domnului, iar o cădere în păcat se transformă în cauza unui bine suprem. Cel ce îşi mărturiseşte păcatele des dovedeşte faptul că urăşte păcatul. În felul acesta el pune început bun, luptând cu păcatul după puterile sale, prin post, rugăciune, paza minţii. 

Cu cât mai sfânt este omul, cu atât îşi observă mai mult propriile păcate. Pimen cel Mare spunea: „Credeţi-mă, fraţilor, acolo unde se va afla diavolul , acolo voi fi aruncat şi eu”. Iar Pimen cel Mare a înviat morţi! În acest chip, toţi cei bineplăcuţi lui Dumnezeu, şi-au plâns păcatele.

Astfel, să-L rugăm pe Dumnezeu să ne descopere păcatele şi să ne dea ocazia să ne pocăim pentru ele înainte de moarte.