Cauta:
Noaptea de Crăciun în sufletul unui copil

Noaptea de Crăciun în sufletul unui copil

  Autor Perșa Răzvan Data: 05.12.2008

Noaptea de Crăciun în sufletul unui copil

Marile pregătiri pentru Crăciun, marea agitație în pragul sărbătorilor, imensitatea timpului pierdut pentru aflarea răspunsului la întrebarea minții omului cotidian: ”Unde voi petrece anul acesta Crăciunul?", nu iau în considerare întrebarea profundă a conștiinței noastre: “Cu ce voi rămâne după ?” sau “ Voi fi oare ma bun după sărbători?”.

Ne-am întrebat vreodată ce este în sufletul copilului nostru în noaptea de Crăciun? Ne-am întrebat, printre vastele pregătiri de Crăciun, dacă este fericit și sensibilizat de această noapte sfântă? Dar, oare ne mai aducem noi aminte cum este să fii copil în noaptea de Crăciun?

În fiecare an așteptăm sfintele sărbători ale Nașterii Domnului cu bucurie, cu lacrimi în ochi produse de bucuria imensă pe care ne-o aduceau acele frumoase imnuri de preamărire a Pruncului Sfânt, pe care le transmiteam din casă în casă cu mâinile reci, cu picioarele aproape înghețate, cu nasul acela micuț și roșu, care tăia gerul iernii și ne rumenea obrajii, dar cu toate aceste greutăți acceptam această misiune sfântă din adâncul sufletului nostru și deveneam mesagerii Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Pentru o singură seară, noi, copiii, eram centrul lumii, eram niște soli mici ai lui Dumnezeu. Nu exista bucurie mai mare în lumea aceasta decât faptul că eram și noi parte integrantă din procesul mântuirii oamenilor, eram începătorii vestirii celei mari: “Hristos Se naște, măriti-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L!; Hristos pe pământ  înălțați-vă, cântați lui Dumnezeu tot pământul că S-a preamărit”.

Aceste cuvinte ne încărcau sufletul cu atâta putere, încât în fiecare moment al vieții noastre amintirea și recitarea lor ne transpuneau instant în acea atmosferă de căldură sufletească a sfintelor sărbători, se sălășluia în sufletul nostru o cămară tainică și sfântă a copilărie pe care o aveam toată viața, în care în orice moment al existenței noastre ne retrăgeam și trăiam acea bucurie imensă.

Ce este în sufletul copilului de astăzi care nu mai este învățat să îndeplinească acea misiune sfântă pe care noi, cu atâta bucurie, o îndeplineam. Ce este în sufletul lui după ce s-a plictisit de acel cadou scump pe care l-au cumpărat părinții, dar mai grav, ce este în sufletul unui copil când pentru el, Crăciunul nici măcar nu are un miros specific, un miros al bucuriei?

Nu ne distrugem noi proprii copii pentru toată viața lor, responsabili fiind pentru dărâmarea acelei cămări tainice și sfinte a copilăriei și totul datorită falsității cu care înțelegem noi sărbătorile, substituind acest cuvânt cu “distracții și petreceri”?

Copilul nu va simți mirosul specific al Crăciunului când mama aleargă din magazine în magazine după anumite prăjituri și cozonaci gata preparate, copilul nu va simți aroma sărbătorilor dacă mintea lui este pătrunsă și secată de jocuri video, și ceea ce este mai dureros, copilul nu va trăi acea bucurie și armonie dacă părinții lui sunt plecați sau certați.   

Ce este oare în sufletul acelui copil care nu are parte de toate aceste minuni ale lumii noastre, minuni pe care le putem trăi, dar pe care le negăm și le înlocuim cu artificialitatea unei așa zise “lumi moderne”?

Se va mai întoarce acel copil vreodată spre tărâmul copilărie sale pe care îl consideră un ținut arid și pustiu? Va mai putea să povestească el copiilor lui și nepoților lui acele mari bucurii ale micilor mesageri ai Nașterii lui Hristos?

Merită, oare, să distrugem aceste bucurii sfinte pe care pot să le trăiască toți copiii pentru mai mult timp petrecut la serviciu, mai puțin efort depus la bucătărie, mai puțini pași până la un orfelinat, mai puțin stres, pentru că ne-a ajuns stresul de la imensele cozi de la magazine, pentru mai mult timp liber pe care îl vom irosi prin vizionarea programelor  rupte de realitatea Sfintei Sărbători, pentru acea fugă teribilă după cumpărături și reduceri care ne răpesc timpul acela prețios în care puteam să mergem la spovedit și împărtășit pentru a ne curăți sufletul și trupul și a primi pacea sufletească?

Merită, oare, să distrugem sufletul unui copil în acea noapte sfântă a Nașterii Mântuitorului pentru lucruri așa mărunte și efemere existenței noastre?

Ne plănuim viața după visurile pe care le-am avut în copilărie, după bucuriile și emoțiile pe care le-am trăit, aceste bucurii se transformă în credința nostră care ne oferă un drum în viață. Dacă vom distruge aceste visuri ale copilului și aceste bucurii, îi vom distruge toată existența sa.

Un articol din Campania de Informare "Parinte de nota 10 (zece)"
Adauga un comentariu in forumul la cafenea
Comentarii
7 comentarii
  • a spus
    marți, 26.05.2009
    DEABIA ASTEPT CRACIUNUL ANUL ASTA.SA VAD ZAMBETE PE 2 FETE E CEL MAI FRUMOS CADOU PRIMIT VREODATA [ ... ]
  • a spus
    miercuri, 13.05.2009
    De abia asteptam Craciunul de anul acesta, anul trecut baietelul meu era prea mic ca sa realizeze [ ... ]
  • a spus
    duminică, 03.05.2009
    in noaptea de Craciun,alex avea 24 de zile.a fost primul nostru Craciun ca o adevarata familie.nu a [ ... ]
  • a spus
    joi, 19.03.2009
    A fost superb.Primul Craciun cu David,chiar daca e prea mic inca sa isi dea seama. Pentru noi a fost [ ... ]
  • a spus
    luni, 19.01.2009
    cred ca este cea mai frumoasa noapte din an.anul acesta si fetita mea a fost cu colinda si a fost [ ... ]
  • a spus
    miercuri, 17.12.2008
    da melinda dar sarbatorile din ziua de astazi nu mai este ce a fost ,toata lumea este stresata [ ... ]
  • a spus
    joi, 11.12.2008
    Craciunul mereu este o bucurie pentru noi si nu numai.Pomi impodobiti cu luminite,brazi impodobiti [ ... ]
[ cont nou ]    [ parola mea ]

Tine-ma minte
Contul meu