Religie 

Oare de ce asteptăm cu atâta sfială şi nerăbdare ziua, sau mai bine spus noaptea de 5 spre 6 decembrie? Doar pentru darurile ce le vom primi sau pentru că în sufletul nostru, pe lângă aceste lucruri efemere, se ţese o vagă idee despre adevărata semnificaţie a acestui obicei şi bineînteles, despre cel care ne  dăruieşte aceste daruri: Sfântul Ierarh Nicolae. Copiii noştri ştiu cine este cel care le aduce pe ascuns darurile? Ei bine, mulţi părinţi cunosc mai puţin identitatea şi biografia reală a Sfântului Nicolae.

Sân’ Nicolae, cum este numit tradiţional Sfântul Nicolae, este mai degrabă un personaj mitologic în jurul căruia s-au creat legende diverse şi uneori năstruşnice, cu vagi ecouri din cultul bisericesc. Sărbătoarea închinată lui a generat un adevărat folclor, de la darurile de “Moş Nicolae” până la obiceiurile şi legendele diferenţiate de la o regiune a ţării la cealaltă.

Născut în Cetatea Patara din ţinutul Lichiei din Asia, Sfântul Nicolae (în limba greacă Nicolae însemnând “biruinţa poporului”) s-a dovedit încă de timpuriu alesul lui Dumnezeu, uimind de mic copil prin minunile pe care le făcea. După ce i-au murit părinţii, Nicolae şi-a împărţit averea săracilor şi a întemeiat mănăstirea Sionului de lângă Mira, capitala Lichiei. În ultima parte a vieţii sale, s-a retras la Mănăstirea Sionului, ctitorită de el însuşi, unde a fost înmormântat în 6 decembrie 352. După 8 ani, Împăratul Iustinian a ridicat la Constantinopol o biserică, în cartierul Vlaherne, având hramul “Sfântul Nicolae”. Ducându-se vestea că din mormântul său izvorăşte mir, creştinii din întreaga lume au făcut pelerinaje vindecându-se de boli incurabile, datorită credinţei lor.

Din veacul al XIX-lea, mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se păstrează la biserica Sfântul Gheorghe cel Nou din Bucureşti, unde se găseşte şi mormântul Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu.

Povestea darurilor, împărţite pe furiş în noaptea de 5 decembrie, începe din vechime. Se spune că însuşi Sfântul Nicolae a ajutat trei sărmane fete în oraşul său, aducându-le dar de zestre, noaptea, fără a fi văzut. Casa în care trăiau cele trei surori era foarte sărăcăcioasă. Tatăl lor plănuia să-şi dea fetele spre desfrâu, crezând că se va chivernisi. Plânsetele şi rugăminţile fetelor nu l-au înduplecat pe tatăl lor. Sfântul Nicolae a aflat despre nenorocirea care se petrecea nu departe de casa sa. Noaptea, pe furiş, el a aruncat o pungă cu doi galbeni în camera fetei celei mari, astfel încât, aceasta a reuşit să se mărite cu puţin timp după primirea darului. Aşa a făcut Ierarhul Nicolae şi cu fata cea mijlocie şi cu cea mică, scăpându-le astfel de păcat. De atunci şi până în zilele noastre, în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, cei dragi nouă şi în special copiii, primesc daruri de la Moşul care nu li se arată niciodată.

De-a lungul secolelor, Sfântul Nicolae a devenit unul dintre cei mai populari Sfinţi, în amintirea şi celebrarea lui fiind ridicate mii de biserici, iar chipul lui a fost pictat mai mult decât al oricărui alt Sfânt (excepţie făcând Sfânta Fecioară Maria Care este Născătoare de Dumnezeu, este Maica Domnului şi este mai cinstită decât toţi Sfinţii, decât heruvimii şi mai mărită decât serafimii).

Această incursiune istorică relevă veridicitatea existenţei Sfântului Ierarh Nicolae. Lumea desacralizată încearcă să elimine valenţa isotrică şi să-i dea o nuanţă mitologică, fără un substrat religios, proiectându-l astfel pe Sfântul Nicolae în negura timpului. Nu poate fi mai şocant şi mai trist pentru un copil decât aflarea veştii nemiloase că “Moşul” nu există, după ce copilul a păstrat icoana “Moşului” în adâncul sufletului său cu inocenţa şi credinţa copilăriei. Datoria părinţilor este să le spună copiilor că Sfântul Ierarh Nicolae a existat şi există şi fiecare dintre noi este urmaşul misiunii sale sfinte, şi ar trebui să îl ia ca şi exemplu de smerenie, de credinţă, de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni.

Societatea modernă se limitează în această zi sfântă doar la daruri materiale, la acele lucruri trecătoare care nu ating sufletul copilului, lipsindu-l pe acesta de adevăratul sens al acestei zile, şi anume, întâlnirea cu un trimis al lui Dumnezeu care abia aşteaptă să îşi reverse darurile asupra noastră, a tuturor.

Un articol din Campania de Informare "Parinte de nota 10 (zece)"