Psihologie 

“Copilul meu se spala pe maini de cate ori atinge un obiect”, “fetita mea verifica tot timpul daca nu cumva este un hot sub pat”. Am putea fi tentati sa spunem: “jocuri ale copilariei…”, si sa zambim. Cum ne dam seama daca este cazul sa ne ingrijoram pentru aceste comportamente ale copilului nostru, sau sa radem de ele si sa le consideram simple jocuri repetitive?
   
Tulburarea obsesiv-compulsiva este o tulburare psihica din spectrul tulburarilor anxietatii.
   
Obsesiile reprezinta idei, ganduri, imagini, care asediaza mintea copilului, creandu-i puternice trairi anxioase, si de care nu se poate apara sau elibera. Acestea revin in planul constiintei in mod persistent si intruziv. Principalele obsesii intalnite la copii, au legatura cu cateva teme centrale: teme legate de contaminarea cu anumite boli, teme religioase, teme agresive, ganduri interzise, teme sexuale, teme legate de ordine si simetrie, teme legate de marturisirea unei fapte, teama de moarte sau accidente.
   
Odata cu aparitia acestor obsesii, in tulburarea obsesiv compulsiva intalnim o serie de actiuni repetitive, asa-zise ritualuri, cu rol de aparare impotriva obsesiilor, care poarta denumirea de compulsii.
   
Exista  mai multe tipuri de compulsii: spalatul frecvent, verificarea repetata a ghiozdanului, a caietelor, aranjarea obsesiva a jucariilor, numaratul repetarea unor cuvinte fara sens, etc. Teama de contaminare, de exemplu,  este insotita de compulsia spalarii frecvente pe maini. Teama de moarte, a sa sau a celor dragi poate fi insotita de compulsia de a rosti rugaciuni cu rol de protectie. Teama de imagini cu continut sexual, care apar in planul constiintei, poate fi insotita de compulsia de a efectua o sarcina chinuitoare, drept pedeapsa (aranjatul jucariilor de 3 ori, numaratul pana la 100, etc).
   
De obicei, aceste ritualuri devin ingrijoratoare atunci cand ocupa copilului mult timp (minim o ora pe zi), impiedicandu-l in a desfasura alte activitati, sau incetinindu-l foarte mult.
La copii, aceasta tulburare poate fi asociata cu tulburari de invatare sau de comportament.
De exemplu, un copil cu obsesie pronuntata pentru ordine si simetrie, va pierde foarte mult timp efectuandu-si lectiile, in asa fel incat sa faca acest lucru perfect. Din acest motiv, de multe ori va merge la scoala cu o parte din lectii neefectuate, obtinand rezultate slabe.
   
Ca si la adulti, verificatul, spalatul si ritualurile de ordine sunt dintre cele mai intalnite manifestari ale afectiunii. De multe ori, acesti copii cresc in familii in care parintii prezinta frecvent trasaturi obsesionale, sau caracter obsesional, manifestat adesea prin rigoare, inclinatie exagerata spre ordine, curatenie, nevoie de acumulare, meticulozitate. Din acest motiv, de multe ori simptomele copiilor nu sunt privite cu ingrijorare de catre parinti, pana in momentul in care devin suparatoare si costisitoare ca timp.
   
Cand se incearca limitarea acestor compulsii, copilul resimte o crestere a anxietatii care ii pune in pericol echilibrul psihic, producandu-se o acumulare excesiva de tensiune, care ii creeaza impresia, ca din cauza faptului ca este impiedicat sa efectueze ritualul, se va produce ceea ce el incerca sa impiedice prin intermediul ritualului.
In literatura de specialitate, exista anumiti autori care considera ca la baza acestor manifestari se afla o tulburare neuro-psihiatrica
   
Prin urmare, deoarece la baza acestei tulburari stau anumite cauze de ordin nevrotic, conflictuale, este bine ca atunci cand parintii sesizeaza aparitia unor astfel de probleme, sa apeleze la sprijin de specialitate, adresandu-se unui psihoterapeut.
   
Terapiile cognitiv comportametale,de exemplu, sunt eficiente prin faptul ca  sunt orientate catre schimbarea gandurilor irationale, si modificarea comportamentelor, printr-o serie de tehnici si metode specifice. Exista, de asemenea, o serie de alte forme de terapie capabile sa gaseasca cauzele acestei tulburari si sa actioneze pentru inlaturarea simptomelor. De aceea este bine, ca atunci cand remarcati, la copil, simptome ingrijoratoare, care depasesc parametrii unei preocupari normale pentru anumite idei sau comportamente, sa evitati incercarile de a le remedia prin metode drastice, luptandu-va cu simptomele, deoarece exista riscul de a le accentua. Un specialist poate, in urma unei evaluari, sa aprecieze obiectiv daca este vorba despre o tulburare si sa intervina in sensul corectarii acesteia.
In general, tratamentul  tulburarii obsesiv-compulsive cuprinde atat terapie, cat si administrarea unei medicatii.

Acest articol face parte din Campania de Informare "Parinte de nota 10 (zece)"


Read the English version of this article: The Obsessive- Compulsive Disorder in Children