Cauta:
Stadii ale dezvoltarii eului (0-3 ani)

Stadii ale dezvoltarii eului (0-3 ani)

  Autor Stefania Gubavu, psiholog clinician Data: 06.04.2009

Stadii ale dezvoltarii eului (0-3 ani)
La orice vârstă avem întrebări la care ne este dificil să aflăm răspunsul, fie că suntem copii sau părinți.
 
Fiecare vârstă aduce provocările ei în viața noastră, pe drumul de a fi noi înșine, cât mai conștienți de ceea ce suntem și putem fi. Când suntem părinți reprezentăm un model, un reper pentru copilul nostru pe acest drum al devenirii. Modul în care ne asumăm acest rol este influențat de propriile noastre experiențe în situații similare, în relația cu părinții noștri. Se poate ușor observa faptul că fiecare vârstă poate fi caracterizată prin anumite trăsături comune: vârsta primilor pași, a primului cuvânt rostit de copil, vârsta lui “de ce?”, …

Psihologul Erik Erikson a conceptualizat 8 stadii ale dezvoltării eu-lui nostru, pe care le trăim de la naștere până la bătrânețe. Fiecare stadiu aduce o provocare (temă centrală) cu care o persoană se confrunta, putînd astfel dobândi noi capacități și abilități. Interesant la această stadialitate este faptul că surprinde relația de reciprocitate dintre copil și părinți: aceștia au o influență determinantă în viața copilului lor, însă, la rândul lui, copilul influențează dezvoltarea părinților lui. Apariția  unui copil în viața cuplului determină o schimbare dramatică atât pentru mamă cât și pentru tată, aducîndu-le noi provocări într-un rol nou, acela de a fi părinte.

Pentru a încerca să ne înțelegem cât mai bine copiii noștri și totodată pe noi înșine vă propun să cunoaștem temele fundamentale ale primilor ani ai vieții.

Primul stadiu  cuprinde perioada de la naștere până la aproximativ 1 an.

Tema acestei vârste este formarea sentimentului de încredere față de adulții care îngrijesc copilul. Acest sentiment fundamental va fi prezent de-a lungul întregii vieți a unei persoane. Modul în care asimilează conceptele de încredere/neîncredere vor determina relaționarea cu lumea. Dacă părinții pot oferi copilului căldură afectivă, constanță în îngrjire, atunci copilul va dezvolta încredere în lume, în oameni. Dacă părinții nu pot fi de încredere, resping copilul sau nu acordă atenție nevoilor acestuia, copilul va dezvolta ca trăsătură dominantă neîncrederea, care îl va însoți de-a lungul relațiilor viitoare. El va deveni temător și suspicios în contactul cu alții. Acest fapt nu înseamna că părinții TREBUIE să fie PERFECȚI. Chiar și atitudinea supraprotectoare a părinților care vin în întâmpinarea nevoilor copilului imediat ce acesta a scos un sunet va determina o tendință dezadaptativă a copilului. Cu o încredere excesivă în ceilalți, acest copil, crescînd, nu va putea să creadă că cineva îi poate dori răul, negînd astfel realitatea a ceea ce trăiește.

Dacă părinții vor păstra un echilibru în relația cu copilul la această vârstă, el va dezvolta o primă și semnificativă “abilitate”: speranța, credința că își poate împlini dorințele chiar dacă uneori va întâmpina dificultăți.

Ca părinți vom reacționa prin prisma propriei noastre experiențe cu părinții noștri. Vom încerca fie să oferim copilului aceeași grijă pe care și noi am primit-o, fie să încercăm să compensăm ceea ce ne-a lipsit în relația pe care am avut-o copii fiind. Important este să fim conștienți de temerile noastre față de responsabilitatea de a ne crește copilul și de a fi autentici în relația cu el. Apariția unui copil este un prilej bun de a ne oferi și nouă înșine încrederea  de a fi.

Stadiul al II-lea, de la 1 an la 3 ani.

Provocarea acestei vârste este formarea sentimentului de autonomie versus rușine, îndoială de sine. În această perioadă copilul începe să se conștientizeze pe sine independent de cei care îl îngrijesc. El pornește în explorarea mediului apropiat. Acest comportament de autonomie reprezintă modalitatea copilului de a-și forma propria identitate, diferită de a părinților. Este perioada în care copilul inițiază pe cont propriu unele acțiuni, chiar dacă de multe ori nu reușește să le facă corect. Dacă unui copil nu i se permite în mod repetat să fie independent, pornind de la lucruri care pot părea nesemnificative cum ar fi alegerea unei jucării sau a unei hăinuțe, încheierea de unul singur la șireturi, sau manifestarea opoziției prin celebrul “nu”, acesta poate ajunge să se simtă vinovat, rușinat, să se îndoiască de capacitățile sale, renunțînd treptat la dorința proprie de autonomie. Un sentiment profund de rușine și vinovăție poate determina copilul să adopte o atitudine compulsivă. Persoana compulsivă simte că întreaga ei ființă depinde de modul în care face ceva, astfel că totul trebuie să fie perfect. Este foarte dificil să trăim cu teama de greșeli și cu sentimente de îndoială față de propria noastră persoană. Când devenim părinți re-trăim puternic această temă a vinovăției și îndoielii de sine în relația cu copilul. Însă a fi înțelegători cu noi ne ajută să fim înțelegători cu copilul nostru, să fim părinții de care el are nevoie. 

De asemenea, dacă dăm copilului o libertate nelimitată, fără a-i pune nici o restricție, acesta va manifesta în viitor o tendință impulsivă de a se arunca în activități fără a ști limitele capacităților sale. Îi va fi dificil copilului ajuns adult să capete stabilitate în relațiile cu ceilalți, să se adapteze și nevoilor lor.
Realizînd un echilibru între autonomie și îndoială copilul va dobândi o nouă capacitate necesară în viață: voința, determinarea. Lecția acestei perioade este aceea de “pot să fac”.

Libertatea și deschiderea pe care noi, ca părinți ni le acordăm în relația cu copilul nostru îl vor ajuta să își păstreze elanul și curiozitatea față de viață.

După cum putem observa, aceste prime teme de viață le vom reîntâlni mereu de-a lungul vieții, fiind “vitale” în relația cu Celălalt: în cuplu, în relațiile profesionale, etc. 

Înțelegerea acestor teme ne ajută să devenim noi înșine.

Psiholog clinician Stefania Gubavu
Tel: 0744.884.165
e-mail: stefania_gubavu@yahoo.com

Acest articol face parte din Campania de Informare "Parinte de nota 10 (zece)"


Read the English version of this article: Stages of Ego Development (0- 3 years old)
Adauga un comentariu in forumul la cafenea
Comentarii
12 comentarii
  • a spus
    luni, 18.05.2009
    foarte util articolul [ ... ]
  • a spus
    marți, 05.05.2009
    este greu sa fii parinte. Important este sa nu uitam niciodata ca noi putem modela o viata [ ... ]
  • a spus
    marți, 05.05.2009
    excelent articolul; eu oricum aplicam ceea ce scria acolo, mai din instinctul meu , mai din [ ... ]
  • a spus
    vineri, 24.04.2009
    bine de stiut [ ... ]
  • a spus
    vineri, 10.04.2009
    Comentarii la articolul Stadii ale dezvoltarii eului (0-3 ani) fetita mea are 29 luni [ ... ]
  • a spus
    vineri, 10.04.2009
    Mda, mai multe detalii daca se poate.... [ ... ]
  • a spus
    luni, 06.04.2009
    Bun articol. Speram ca o sa putem lua si aceste sfaturi in seama in viitor. [ ... ]
  • a spus
    luni, 06.04.2009
    Excelent articol!! [ ... ]
  • a spus
    luni, 06.04.2009
    eu am o fetita de 4 ani si un baietel de 5 luni. baietelul doarme foarte agitat se trezeste la [ ... ]
  • a spus
    luni, 06.04.2009
    Frumos articol.Asteptam si continuarea [ ... ]
  • a spus
    luni, 06.04.2009
    eu am probleme in a-i acorda baiatului celui mare (de 2 ani jumatate) mai multa independenta. cum il [ ... ]
  • a spus
    luni, 06.04.2009
    mi-a placut mult articolul. sper sa reusesc sa pun in practica aceste lucruri si sa-i dau incredere [ ... ]
[ cont nou ]    [ parola mea ]

Tine-ma minte
Contul meu