Psihologie 

Se întâmplă să privim bebeluşii ca fiind fiinţe lipsite de orice putere, neajutorate, care nu dispun de nici o abilitate de a face faţă noii lumi cu care se confruntă. Realitatea este că ei au o capacitate extraordinară de a se adapta, dar într-un mod diferit decât se gândesc adulţii. Ei ştiu să comunice pe alte căi decât adulţii, iar înţelegerea acestui fapt de către părinţi este esenţială în dezvoltarea încrederii în sine a copiilor.

Pentru a deveni mai curajoşi şi mai încrezatori în forţele proprii, bebeluşii au nevoie ca abilităţile lor să funcţioneze şi să le asigure satisfacerea nevoilor. Reacţiile părinţilor la semnalele copilului sunt cele care vor da semnificaţie comportamentelor lui şi care îi vor întări încrederea în sine sau o vor diminua.

Copilul se descoperă pe sine prin interacţiunea cu mediul, adică în primul rând prin interacţiunea cu părinţii lui. Dacă mama îl va hrăni atunci când acesta va căuta sânul cu gura, bebeluşul va învaţa că atunci când îi este foame poate să arate mamei asta şi ea îl va ajuta. Răspunsul prompt al mamei îi va confirma bebeluşului propria-i capacitatea de a se descurca şi de a-si satisface foamea. Şi acest lucru îl va face încrezător în sine.

Acelaşi lucru se întâmplă şi când bebeluşul plânge. Acesta este modul lui de a atrage atenţia părinţilor. Deşi este foarte controversată ideea, considerându-se că este mai bine să laşi bebeluşul singur când plânge pentru a nu îl răsfăţa, lipsa de reacţie a mamei îi arată copilului că semnalul său nu este înţeles şi că el nu contează. Astfel, dacă mama nu va veni lângă el când el o cheamă prin plâns, bebeluşul va înţelege că nu e important, că nu are capacitatea de a se descurca şi de a-i comunica mamei că are nevoie de ea. Acest lucru afectează evident încrederea în sine a copilului.

Nici o reactivitate foarte mare a mamei faţă de orice mişcare a copilului nu este însă benefică. O mamă excesiv de intruzivă, anxioasă, care se va agita la orice semnal al copilul, îi va transmite acestuia o stare de nelinişte. Copilul va prelua starea de anxietate a mamei şi va deveni şi el temător şi fără încredere.
E limpede că singurul mijloc prin care micuţul începe să cunoască şi să înţeleagă şi lumea, este tot mama.  Astfel copilul îşi va condiţiona orice reacţie la noutate de reacţia emoţională pe care o are mama. Studiile ştiinţifice evidentiază acest lucru si ne arată cum un obiect banal, precum o jucărie, poate fi percepută ca un pericol de catre copil, dacă mama lui are o reacţie emoţională negativă, de respingere sau teamă, faţă de aceasta. Copilul învaţă prin reacţia emoţională a mamei ca acel obiect (iniţial fără semnificaţie pentru el) este ceva neplăcut, de care trebuie să se fereasca, pentru că şi sursa lui de încredere, mama, a evitat acel obiect. Acelaşi lucru se întâmplă şi când mama are o reacţie emoţională pozitivă faţă de jucărie. Copilul o percepe pe mamă ca fiind sigură şi se raportează cu încredere la jucărie, având curaj să o exploreze, fără teamă şi reţinere.

Parinţii pot să stimuleze prin reacţiile lor încrederea în sine şi curajul copilului de a explora şi cunoaşte mediul. El se va simţi important şi înţeles de părinţi atunci când ei răspund solicitarilor lui. Cum poţi să ştii cînd trebuie şi când nu să reacţionezi şi să linişteşti bebeluşul care plânge? Nu există o regulă în acest sens, bunul simţ, atenţia şi intuiţia părinţilor vor fi cele care îi vor ajuta să îşi descopere copilul şi să ştie cum să reacţioneze adecvat. Dacă se vor adapta repede la copil, dacă îi vor da atenţie şi îi vor recunoaşte nevoile, atunci părinţii pot pune bazele unei dezvoltari adecvate a încrederii în  sine a copilului.

Referinţe:

Fries M., Cum să ne liniştim copilul care plânge zi şi noapte. Sfaturi pentru părinţi epuizaţi. Ed Trei, Bucureşti, 2003
Brazelton, T.B., "Puncte de cotitură" de la naştere la 3 ani: dezvoltarea emoţională şi a comportamentului copilului tău, Bucuresti; Ed. Fundaţiei Generaţia; 2007

Psiholog Simina Angelescu
Cabinet Individual de Psiholgie
Tel: 0740 100 601


Read the English version of this article: The Self-Confidence of Babies