Psihologie 

Daca, pana in urma cu cativa ani, nu se vorbea despre influenta nociva a televizorului asupra vietilor noastre, in prezent aceasta a ajuns sa fie cat mai mult luata in serios. Avertizati acum in privinta continutului diverselor filme si programe de televiziune, cei mai multi parinti evita sa-si lase copiii sa urmareasca anumite emisiuni care promoveaza violenta sau comportamentul nepotrivit.

Ce decizie poate fi luata, insa, in privinta desenelor animate? Acestea sunt special concepute pentru copii. Sau in privinta programului pentru bebelusi, unde imagini colorate pastel se misca pe o muzica placuta, relaxanta?

Intotdeauna este de preferat implicarea copilului intr-o activitate (joc, desen, conversatie, plimbare, joc in aer liber, etc.) decat a-l lasa in fata televizorului. Dupa un timp, imaginile ce se succed pe ecran favorizeaza aparitia undelor alpha, ce induc o stare apropiata de aceea de somn. In aceasta situatie, copilul nu mai asimileaza nimic din ceea ce priveste.

Inainte de a implini varsta de doi ani, copilul nu ar trebui lasat in fata televizorului. Este un bombardament de stimuli, cu atat mai inspaimantatori cu cat nu sunt intelesi. Copilul percepe inconstient emotiile pozitive sau negative transmise prin intermediul ecranului. Parintii care se bazeaza pe ideea ca el oricum nu vede inca sau nu intelege, il supun unor factori majori de stres. Chiar si acel program amintit mai sus, destinat bebelusilor, este de evitat deoarece favorizeaza desprinderea de realitate. Bebelusul oricum traieste in lumea lui cea mai mare parte a timpului, o lume alimentata de fantasme. Menit sa linisteasca, un astfel de program, excesiv utilizat, poate estompa interesul bebelusului pentru cunoasterea si cucerirea lumii exterioare. In cazul copiilor "crescuti cu televizorul" este mai frecventa aparitia autismului. Copilul are nevoie de interactiune, de interrelationare umana. Oricat de improprie ar fi aceasta, in primii ani de viata este de preferat abandonului in fata televizorului.

Copiii mici tind sa creada tot ce aud si vad, fara niciun fel de discernamant. Adesea, ii puteti auzi cerand un anumit lucru pe care l-au vazut la televizor sau sustinand o afirmatie auzita la televizor. De asemenea, cand adultii apropiati (de regula, parintii) isi petrec mult timp in fata televizorului, ei tind sa le imite comportamentul. 

Desigur ca multe desene animate sunt instructive si educative. Este bine, totusi, ca, inaintea varstei de 7 ani, sa limitati timpul petrecut de copil in fata televizorului la maximum 30 de minute pe zi (exceptie facand filmele mai lungi de desene animate si pentru copii, pe care le puteti viziona impreuna saptamanal). Mai mult timp la televizor poate genera apatie, intarziere in deprinderea abilitatilor psihice specifice varstei, capacitate redusa de exprimare a emotiilor, comportament autist. Asezati in fata televizorului, noi suntem de obicei intr-o stare de regresie - doar receptam informatia, trecand-o prea putin prin filtrul gandirii si fara a reda nimic mediului.

Pe cat posibil, incercati sa va uitati alaturi de el la filmul de desene animate si sa-l comentati impreuna dupa aceea. Daca privitul la televizor nu poate fi evitat, acesta poate fi inclus in activitatile pe care le realizati impreuna.