Dezvoltarea psihomotorie 

In teoriile invatarii, copilul si adultul  sunt plasati in pozitii similare. In realitate, o experienta nu are aceeasi semnificatie si aceleasi consecinte pentru copil si pentru un adult.
Invatarea se realizeaza progresiv, etapa cu etapa. Transformarea copilului (fiinta biologica, intr-o fiinta sociala) are loc treptat si progresiv. Dezvoltarea ca fiinta sociala are doua aspecte: dezvoltarea cognitiva si dezvoltarea morala.
Oamenii sunt fiinte rationale care recepteaza informatiile, le analizeaza, le transforma, le stocheaza, le reactualizeaza, le utilizeaza. Are loc un proces mental, denumit cognitie,
de utilizare a informatiei provenite din mediu si din memorie in luarea deciziilor.
Dezvoltarea cognitiva parcurge mai multe etape, trecerea de la o etapa la alta fiind marcata de schimbari profunde. Jean Piaget (1896-1980) distinge patru etape in dezvoltarea cognitiva a copilului.

In prima etapa, senzorimotorie, pe care o plaseaza in perioada scurta de la nastere pana la 2 ani, copilul descopera relatiile dintre senzatiile sale si comportamentul motor.

Etapa a -2-a, preoperationala (2-6 ani) este predominant reprezentationala. Acum copilul isi reprezinta lucrurile in mintea sa.

Etapa a 3a sau concret operationala
(6-12 ani) introduce principiul conservarii. Copilul invata ca o cantitate data nu se schimba, chiar daca infatisarea se schimba.

In etapa a 4a sau forma operationala (de la 12 ani pana la varsta de adult), adolescentul devine capabil sa gandeasca logic, sa opereze cu rationamente abstracte si ipoteze.

In conceptia lui J.Piaget, individul si mediul sunt intr-o continua interactiune. Procesul de socializare nu este uniform pentru toti indivizii, intrucat intervin diferente in capacitatile cognitive ale fiecaruia in parte.

   Preluat din 4Woman.gov