Dezvoltarea psihomotorie 

De cate ori nu ne intrebam cum functioneaza capacitatea nostra de a tine minte anumite lucruri si de a uita altele, de ce doar unii dintre noi ne amintim evenimente traite in comun dar mai ales cum se va modifica memoria noastra de-a lungul timpului? Metamemoria se refera tocmai la aceasta capacitate de cunoastere a memoriei – ne gandim cum, de ce, si daca memoria noastra functioneaza. Inca de la definirea sa din 1971 de catre Flavell metamemoria a reprezentat un amplu proces de cercetare si dezbatere asupra dezvoltarii cognitive.

Metamemoria semnifica astfel constiinta unei persoane asupra continutului propriei sale memorii; ea are doua componente structurale: o parte declarativa, care permite persoanei sa evalueze continutul memoriei si o parte procedurala, care permite monitorizarea performantei memoriei. Legatura metamemoriei cu memoria vine tocmai din faptul ca persoanele care prezinta ambele insusiri mai sus relatate au o capacitate mai buna de a-si aminti lucruri din trecut. Astfe, studiile in domeniu au aratat ca prin imbunatatirea metamemoriei profesorii ajuta copii in a avea o memorie cat mai dezvoltata.

Cunostiintele stabile sunt determinate de amintirea experientelor anterioare. Pe masura ce copii traverseaza noi etape ale procesului de invatare ei acumuleaza experienta si astfel dobandesc deprinderi in a invata mai eficient sau mai repede.

Metamemoria copiilor se dezvolta odata cu varsta si acumularea experientelor. Copii mici sunt mai putin constienti decat cei mai mari de organizarea memoriei.

Cu cat ne dam seama mai bine cum functioneaza memoria, pe baza experientelor cognitive, cu atat vom beneficia mai mult de cunostiintele memorate. Cand copii inteleg mecanismul prin care functioneaza memoria, strategiilor lor de invatare vor deveni mai eficiente si le vor putea adapta in situatii noi.

Cresterea calitativa in performarea activitatii cognitive este asigurata de achizitia unor elemente incipiente ale metacognitiei si metamemoriei, categorii care definesc strategiile personale de informare si memorare. Copii cuvarsta de 4 ani au o capacitate rudimentara de planificare, dar incepand cu varsta de 5 ani, copii dobandesc si folosesc  veritabile strategii de planificare, estimare a unor parametri ai sarcinii de lucru, de verificare si explicare a strategiei de actiune alese.

Copii devin constienti de metamemorie si o utilizeaza atunci cand isi dau seama de limitele memoriei lor, de faptul ca unele lucruri sunt mai greu de retinut decat altele sau de eficienta anumitor strategii de memorare.

Cunostiintele despre propria memorie se dezvolta progresiv intre 4 si 12ani atunci cand copii realizeaza ca mintea lor este activa.

Memoria se dezvolta foarte mult prin interactiunile sociale din viata de zi cu zi. Adultii din preajma copiilor joaca un rol definitoriu in ceea ce va fi mai tarziu o memorie de invidiat. Conversatiile despre intamplari recente sunt un exercitiu usor de realizat si care ajuta copilul sa isi defineasca memoria. Aceasta este stimulta si de indeplinirea anumitor traditii in familie sau participarea la diferite ritualuri sociale.