Psihologie 

Ideea conform căreia inteligenţa este determinată strict de înzestrarea genetică a copilului a fost abandonată de mult timp, demonstrându-se rolul deosebit al mediului şi educaţiei asupra dezvoltării cognitive a copilului. Specialiştii au arătat însă că inteligenţa rămâne la un anumit nivel dacă mediul în care creşte copilul este stabil, lipsit de variaţii.

Cu cât ambianţa este mai stimulantă şi creează mai multe provocări pentru copil, cu atât sistemul său nervos se dezvoltă mai mult şi creează mai multe conexiuni neuronale pentru a face faţă optim solicitărilor mediului. Cercetările au arătat chiar că neuronii neutilizaţi vor fi eliminaţi de sistemul nervos, care păstreaza astfel doar celulele active.

Cum pot avea un bebeluş inteligent? 

Oferindu-i cât mai multe experienţe, cât mai multe opotunităţi de a acţiona şi de a învăţa astfel despre sine şi despre lume.
Părinţii pot face acest lucru chiar din primele zile de viaţă ale bebeluşului. Este important să cunoască însă faptul că bebeluşii au un mod foarte diferit de a percepe şi înţelege lumea decât adulţii. Ei depind de mijloacele senzoriale şi motorii de învăţare şi înţelegere a mediului lor. În primii doi ani de viaţă, acţiunea este modalitatea dominantă a copiior de a relaţiona cu mediul. Deşi au capacităţi motrice mult mai reduse decât copiii mai mari, pentru bebeluşi mişcarea este mult mai importantă.

Experienţa fizică este unul dintre factorii principali în dezvoltarea mentală a bebeluşului. “Activitatea fizică, din perioada copilăriei şi pe parcursul întregii vieţi, joacă un rol important în crearea reţelelor de celule nervoase care sunt de fapt esenţa învăţării” afirmă neurofiziologul Carla Hannaford în cartea sa despre rolul mişcării în dezvoltarea inteligenţei (Smart Moves: Why Learning Is Not All in Your Head). Datorită faptului că activează conexiunile celulelor nervoase în întregul corp, mişcarea transformă corpul, nu doar creierul, într-un instrument al învăţării. 

Bebeluşul trebuie să intre în contact fizic cu mediul în care trăieşte, cu obiectele şi persoanele din jurul său. Ceea ce va descoperi şi învăţa în primele luni de viaţă se va face prin intermediul corpului şi simţurilor sale.

Jocul părinţilor cu bebeluşul este astfel cel mai important mod de a stimula învăţarea lui.

Până la 4 luni bebeluşul este preocupat de descoperirea propriului corp. El petrece mult timp studiindu-şi cu mare interes mînile. De asemenea urmăreşte cu privirea obiectele care i se arată, dar este foarte interesat de feţele persoanelor dragi lui, precum şi de sunetele pe care le scot acestea. Jocurile trebuie să implice întregul corp al copilului, şi să stimuleze toate simţurile prin care el percepe mediul.

Copilul nu este capabil acum să înţeleagă reguli, dar poate să simtă starea emoţională şi dispoziţia părinţilor. De aceea atingerea blândă, comunicarea cu voce caldă, zâmbetul părintelui, vor fi mijloace de provocare a copilului la învăţare şi descoperire.

Câteva jocuri simple de mişcare, dar deosebit de benefice pentru cunoaşterea propriului corp, pe care părinţii le pot pune în aplicare, sunt următoarele:

• Aşezaţi bebeluşul pe spate şi ridicaţi-i mâinile la ceafă şi apoi coborâţi-le de-a lungul corpului.
• Îndoiţi picioarele până la nivelul pieptului şi apoi întindeţi-le în poziţia normală.
• Masaţi uşor braţele şi picioarele.
• Atingeţi palmele bebeluşului una de celalată, apoi tălpile.
• Atingeţi mânuţa cu piciorul opus.
• Balansaţi uşor copilul aşezat pe o parte pe braţul dvs, cu spatele la dvs, spre stânga şi dreaptă, în faţă şi în spate, aplecaţi-vă şi ridicaţi-vă uşor.
• Alternaţi poziţia pe spate cu cea pe burtică. Pentru a stimula copilul să fie activ în acesată poziţie, puteti să va aşezaţi la nivelul lui, aşa încât să vă poată vedea şi să îşi îndrepte atenţia spre dvs. De asemenea puteţi să plasaţi o jucărie în faţa lui şi să îl încurajaţi să o apuce, sau să aşezaţi jucării în cerc în jurul lui, pentru a-l stimula să se mişte în diferite direcţii.

Toate aceste simple mişcări de gimnastică şi deplasare trebuie însoţite de explicaţii verbale, prin denumirea părţilor corpului mişcate şi a acţiunilor. Ele vor stimula capacitatea bebeluşului de a-şi simţi, cunoaşte şi controla propriul corp, şi de a conştientiza spaţiul şi poziţia sa în mediu.

Trebuie să ţinem cont de ritmul său. Capacitatea de a fi atent este cu atât mai mică cu cât copilul este mai mic. Părinţii trebuie să fie atenţi la momentele în care copilul nu mai manifestă interes pentru joc, la semnele de oboseală sau discomfort. Jocul trebuie continuat doar atâta vreme cât copilul este disponibil să participe cu plăcere.

Pentru a stimula dezvoltarea intelectuală a copilului nostru este esenţial să cunoaştem mecanismele mentale şi specificul dezvoltării lui cognitive. În acest fel putem să îmbogăţim experienţa senzorială a copilului prin jocuri care să fie adaptate capacităţilor lui, care să nu îi depăşească nivelul de înţelegere şi să îl frustreze, să nu îl plictisească şi să nu îl obosească.

Referinţe:
Bacus, A., Jocuri pentru copii de la o zi la 6 ani, Ed. Teora, Bucureşti, 2007
Schaffer, H.R., Introducere în psihologia copilului, Ed. ASCR, Cluj-Napoca, 2005

Psiholog Simina Angelescu
Cabinet Individual de Psiholgie
Tel: 0740 100 601



Read the English version of this article: The Development of Intelligence in the first Months of Life