Lasand copilul sa se detaseze de ei, sa-si incerce zborul prin incercari timide, sa se indeparteze bazandu-se pe prezenta lor securizanta, parintii isi dovedesc atasamentul. Pe aceasta baza copilul se poate afirma ca individ complet Berry Brazelton

Dragi mamici si tatici, va amintiti bineinteles cubul acesta magic, Rubik Cub, pe care l-a inventat un tip inteligent din Ungaria si care presupune o multime de combinatii multicolore si exercitii de cinetica si reprezentari tridimensionale ale cubuletului pentru a ajunge sa realizezi o armonie intre fetele acestuia. Ele trebuie sa fie de o singura culoare. Ele trebuie sa fie in armonie. Cate incercari si sentimente contradictorii, sperante si reusite, tensiuni si esecuri, frustrari si amanari. De cate ori v-ati spus ca nu veti reusi niciodata si priveati la televizor sau citeati in reviste de performanta extraordinara a unor genii care reusesc sa faca cubul in cateva ore-minute. Ei bine, dupa cum zic niste personaje simpatice de pe MTV, nu incercati asta acasa!.

A deveni parinte este un proces cu infinite posibilitati si fatete, nuante si combinatii, durata si ritm, efort personal si scheme impuse de altii. Cred, dragi mamici, ca v-ati intrebat de nenumarate ori ce inseamna sa devin parinte, ce secret nemaipomenit poate sa asigure performanta dvs si fericirea copilului sau fericirea conjugala alaturi de tatal copilului. Nu suntem departe de asemanarea cu explozia de culori si posibilitati ale cubului cu pricina de care va aminteam mai devreme. Diferenta este ca nu suntem contracronometru si apoi, cel mai important, devenirea ca parinte este influentata de prezenta copilului, de interventia lui. El va ajuta sa deveniti parinti. Promit ca e un subiect care va fi dezvoltat mai pe larg de acum incolo pe acest site, deocamdata haideti sa ne gandim la nasterea atasamentului intre parinti si copil si ingredientele psiho-emotionale. De buna seama dorinta de a avea copii sau sarcina, pregatirea pentru nastere o transforma pe viitoarea mamica, intra intr-un proces de readaptare si obisnuire cu transfomarile corporale, transfomarile culturale, de comportament, transformarile de personalitate. Noul statut presupune bucurii neasteptate alaturi de angoase si tranformari ale relatiei dvs cu sine si a relatiei dvs cu cei din jur.

Ar fi bine ca interventia grijulie a parintilor calculati care nu vor sa faca nici o greseala, sa asigure intr-un fel fericirea copilului si toate conditiile pentru ca el sa creasca armonios. Insa atasamentul nu apare din prima zi, sigur ca exista suportul instinctual care dispune la comportamente din partea copilului de apropiere, sau comportamente de ingrijire din partea dvs insa cum ar spune Brazelton sau Bowlby nu vorbim de atasament inainte de luna a treia-a sasea , si poate din acest punct de vedere intre a sasea si un an prezenta parintilor este importanta pentru copil. Aveti prietene care au nascut sau care sunt gravide, stati de vorba in parc sau la o sueta si observati cat de transpuse sunt, uneori aveti impresia ca nu mai stiu altceva ca mintea le este totalmente dedicata rolului de parinte, va plictisesc uneori si par pierdute. Ei bine, asta arata o dispozitie speciala de ingrijire si adaptare, de comunicare cu copilul, sunt sedusi de copil care a reusit sa le capteze toata atentia. Este o premiza buna pentru interactiunea dintre ei. Parca sunt intr-un balon, mama-copilul-tatal, detasati de lumea exterioara. Asa se intampla in primele luni dupa nastere, parintii sunt prezenti insa e sufocant daca incearca sa prevada orice nevoie si frustrare a copilului si intervin preventiv astfel incat sa nu-i dau ocazia copilului sa se experimenteze pe sine. E ca si cum invatam din greseli. Nu putine mamici incep sa se apropie din nou de mama, petrec timp in a-si evoca copilaria si a descoperi cum erau ca si copilasi, cum se comporta mama lor cu ei, ce inseamna sa fi mama. Unele mamici se apropie de soacre, incearca sa se identifice cu o personalitate care a trecut prin experienta asta , au nevoie de sprijin. Uneori ai impresia ca acesti parinti au renuntat la propria personalitate, tot universal lor pare centrat pe copil, ai sentimentul ca I se dedica prea  mult. A fi parinte inseamna a renunta de tot la sine? Nu!

Incercati sa oferiti raspunsurile imediate si cele mai potrivite si insistati mult sa generati raspunsurile cele mai adecvate si potrivite din partea copilului. Amintiti-va, cand erati copii, va adaptati atat situatilor fericite, bucuriilor cat si celor mai nefericite, frustrante. Aceasta, in calitate de copil.  Sa stiti ca erati beneficiarii atasamentului. Asta va determina sa reusiti acest lucru. Contrar miturilor romantice, a deveni parinte este un proces lung si complex. In multe culturi in care mai multe generatii sunt in relatie in aceeasi familie, sfaturile privind cresterea copiilor se transmit din gura in gura. In societatea noastra exista surse de informare foarte diverse, milioane de carti care dau retete insa nu prea scrie nicaieri cum sa realizei un triunghi armonios familial, mama-copil-tata. Va ambitionati sa stiti etapele importante ale dezvoltarii copilului si uitati sa traiti din plin perioada aceasta a devenirii. Fiecare lucru pe care il faceti este indelung calculat si minutios analizat. In aceste conditii copilaria devine o schema matematica, parentalitatea o cautare a perfectiunii. Brazelton ne spune din nou (era un tip nemaipomenit). Esenta maternitatii nu este ceea ce putem face pentru copil ci schimbul, interactiunea cu copilul. Schimbul de informatii are loc in interactiune, toti sunt participanti activi in relatie, copilul va ofera informatii, va ajuta sa deveniti parinti. Siguranta, atasamentul apar in perioade diferite de la un individ la altul si diferentele se pot socoti in zile sau luni.

Semnalele pe care vi le ofera copilul sunt cele mai potrivite informatii cu privire la confortul si bunastarea lui. Invatand sa va cunoasteti copilul veti ajunge sa va cunoasteti pe dvs insiva mult mai bine. Daca primiti un raspuns asteptat din partea copilului va simtiti bine, va simtiti parinti buni, relatia e gratificanta. Mamica nu mai e fetita cu papusi, imaginarul de atunci se combina cu realul. Si copilul din realitate e confruntat cu o imagine (hai nu spuneti ca nu ati incercat sa vi-l imaginati cand erati gravide!). Atunci cand erati gravida si va lansati in aventura parentalitatii aveati nevoie sa va intalniti cu alte femei. Foarte bine. Dupa nastere doreati sa fiti inconjurate de grija familiei, prieteni. Va regasiti insa energia repede si este necesar a va pastra fortele pentru partea esentiala a procesului, formarea atasamentului. Copilul o sa inceapa sa va surada, sa gangureasca, sa va perceapa absenta, sa planga pentru a va regasi, sa se bucure de prezenta dvs, sa se refugieze in bratele dvs cand nu se simte in siguranta. Sunt nenumarate posibilitati , nimic nu e standard. Rezervati-va timpul necesar pentru a va cunoaste copilul si pentru a fi cunoscuta. Prima perioada dupa nastere este esentiala, fundamentala. Fiecare caz in parte conteaza. Poate ne impartasiti din experientele dvs aici pe site. Sunt o multime de parinti care doresc sa va asculte. Ce e important este ca in perioada de formare a atasamentului sa nu produceti rupturi neasteptate, nepregatite. Nu vorbesc doar de modul in care afecteaza copilul, ci si de modul in care v-ar putea afecta si pe dvs.  Pe curand si, promit, pe viitor vom continua sa abordam tema atasamentului.