Adolescenta este una dintre cele mai frumoase dar si cele mai tulburi perioade din viata unui om. Este o perioada tensionata si confuza, in care modificarile fizice (hormonale) sunt maxime, iar cele psihice extrem de tumultoase.
Adolescenta este impartita in trei etape: preadolescenta (14-16 ani), adolescenta propriu-zisa (16/18 – 20 ani) si adolescenta prelungita (18/20 – 25 ani).
Criza adolescentina a fost considerata mult timp drept principala trasatura a acestei perioade de dezvoltare. Acceptarea si adaptarea la propriile modificari si totodata la cele exterioare fiind problema principala.
In perioada adolescentei are loc maturizarea fizica, intelectuala, maturizarea emotionala, stabilirea unei identitati personale, independenta fata de parinti.
Prima problema pe care o intampina adolescentul este aceea a modificarilor corporale care se succed intr-un ritm rapid, bulversandu-l, facandu-l sa se intrebe daca toate acestea sunt normale. Aspectul fizic devine astfel o preocupare destul de importanta atat in viata fetelor cat si a baietilor, deoarece de ea depinde in mare masura acceptarea sau respingerea intr-un anumit grup. Micile „defecte”, ca de exemplu un nas mai mare sau niste urechi mai clapauge, o inaltime prea mare sau prea mica, sau cateva kg in plus, pot deveni un adevarat motiv de depresie, anxietate, sau alte forme de tulburari comportamentale.
Adolescentul isi doreste cu ardoare sa faca parte din grupurile pe care le frecventeaza, sa fie admirat si apreciat, ba chiar sa devina un lider si orice aspect care i se pare ca-l face diferit de ceilalti il pot marca teribil pe plan psihologic. Cele mai frecvente temeri legate de aspectul fizic la acesta varsta sunt legate de organele genitale la baieti si de sani la fete. Aceasta preocupare dominanta pentru aspectul fizic poate intra foarte usor in conflict cu conceptiile si dorintele parintilor. Orice observatie pertinenta sau nu a parintilor va declansa fara doar si poate revolta acestuia.
Transformarile fizice sunt percepute de adolescent ca o prima parola, dovada de acces in lumea celor „mari”. Astfel, transformarile psihice care le acompaniaza pe cele fizice, pleaca de la dorinta de a nega cu ardoare, uneori cu revolta, identitatea sa de pana atunci, aceea de „copil”. Adolescentul incepe sa-si ceara dreptul de adult, desi inca nu este pregatit nici psihologic, nici social, nici profesional, nici economic sa o faca. Conflictele care apar nu sunt numai intre acesta si parinti, ci si in interiorul sau.
Iesirea din conformismul infantil, specific copilului mic, in ideea adolescentului este independenta. Mai ales cea emotionala si mentala (a valorilor), din pacate de cea materiala depinzand inca foarte tare.
Dobandirea acestei independente este cu atat mai revendicativa si mai dura cu cat limitele sunt mai restrictive, cu cat parintii sunt considerati mai „marginiti” si mai ales cu cat valorile impuse de parinti sunt stricte si „nenegociabile”. Comunicarea este la acesta varsta esenta modelarii.
Criza adolescentina poate consta deci, intr-o izbucnire de negatie sistematica a valorilor impuse si neintelese sau inacceptate, a identitatii sale anterioare, de copil, pe care parintii se incapataneaza s-o pastreze. In mintea adolescentului acest lucru, dreptul la statutul de matur, se obtine sub orice forma, chiar prin incapatanare, rea vointa, imoralitate, fapte antisociale, infractionalitate. Conformismul pare ca nu face parte din conceptele pe care le agreeaza la acesta varsta.
Criza de originalitate este alt aspect al acestei varste. Adolescentul considera omul matur lipsit de de orizont, de imaginatie, conservator si marginit. Orice creatie, artistica, tehnica, stiintifica, etc. este modul de delimitare fata de ceilalti, dovada a maturitatii si capacitatilor sale, de independenta, nu in ultimul rand. Cerinta de originalitate este defapt baza creearii indentitatii de sine. Criza de originalitate din pacate insa, nu are doar o parte inclinata spre creatie. Exista cealalta parte, care se manifesta acut prin nonconformism, prin agresivitate si decizii socante, doar pentru a iesi in evidenta. De aici originalitatea uneori prea mare in vestimentatie si coafuri, modul de ascultare a muzicii si genuri muzicale uneori de neinteles pentru cei maturi, si… temutul conformism de grup.
In general, aceste aspecte daca nu sunt acutizate de catre parinti printr-un comportament excesiv de restrictiv si impunator, sau din potriva unul excesiv de „laisse fair”, trec odata cu maturizarea si conturarea identitatii de sine.