Psihologie 

Adolescenta este una dintre cele mai frumoase dar si cele mai tulburi perioade din viata unui om. Este o perioada tensionata si confuza, in care modificarile fizice (hormonale) sunt maxime, iar cele psihice extrem de tumultoase.

Adolescenta este impartita in trei etape: preadolescenta (14-16 ani), adolescenta propriu-zisa (16/18 - 20 ani) si adolescenta prelungita (18/20 - 25 ani).

Criza adolescentina a fost considerata mult timp drept principala trasatura a acestei perioade de dezvoltare. Acceptarea si adaptarea la propriile modificari si totodata la cele exterioare fiind problema principala.

In perioada adolescentei are loc maturizarea fizica, intelectuala, maturizarea emotionala, stabilirea unei identitati personale, independenta fata de parinti.

Prima problema pe care o intampina adolescentul este aceea a modificarilor corporale care se succed intr-un ritm rapid, bulversandu-l, facandu-l sa se intrebe daca toate acestea sunt normale. Aspectul fizic devine astfel o preocupare destul de importanta atat in viata fetelor cat si a baietilor, deoarece de ea depinde in mare masura acceptarea sau respingerea intr-un anumit grup. Micile "defecte", ca de exemplu un nas mai mare sau niste urechi mai clapauge, o inaltime prea mare sau prea mica, sau cateva kg in plus, pot deveni un adevarat motiv de depresie, anxietate, sau alte forme de tulburari comportamentale.

Adolescentul isi doreste cu ardoare sa faca parte din grupurile pe care le frecventeaza, sa fie admirat si apreciat, ba chiar sa devina un lider si orice aspect care i se pare ca-l face diferit de ceilalti il pot marca teribil pe plan psihologic. Cele mai frecvente temeri legate de aspectul fizic la acesta varsta sunt legate de organele genitale la baieti si de sani la fete. Aceasta preocupare dominanta pentru aspectul fizic poate intra foarte usor in conflict cu conceptiile si dorintele parintilor. Orice observatie pertinenta sau nu a parintilor va declansa fara doar si poate revolta acestuia.

Transformarile fizice sunt percepute de adolescent ca o prima parola, dovada de acces in lumea celor "mari". Astfel, transformarile psihice care le acompaniaza pe cele fizice, pleaca de la dorinta de a nega cu ardoare, uneori cu revolta, identitatea sa de pana atunci, aceea de "copil". Adolescentul incepe sa-si ceara dreptul de adult, desi inca nu este pregatit nici psihologic, nici social, nici profesional, nici economic sa o faca. Conflictele care apar nu sunt numai intre acesta si parinti, ci si in interiorul sau.

Iesirea din conformismul infantil, specific copilului mic, in ideea adolescentului este independenta. Mai ales cea emotionala si mentala (a valorilor), din pacate de cea materiala depinzand inca foarte tare.

Dobandirea acestei independente este cu atat mai revendicativa si mai dura cu cat limitele sunt mai restrictive, cu cat parintii sunt considerati mai "marginiti" si mai ales cu cat valorile impuse de parinti sunt strcte si "nenegociabile". Comunicarea este la acesta varsta esenta modelarii