Se spune despre copiii care nu au frati si surori si care se bucura de avantajul de a fi copii unici ca sunt mai intotdeauna rasfatati, egoisti, capriciosi si prost crescuti. Dar oare toate aceste idei sunt adevarate? Si daca da, sunt ele valabile pentru toti?
Vedem in continuare…
Copilul unic isi face greu prieteni
A fi copil singur la parinti nu inseamna a fi incapabil sa tii cont de ceilalti si sa descoperi placerile cooperarii. Exista, desigur, si copii care simt ca intre ei si camarazii de aceeasi varsta exista un decalaj important si care nu se pot integra unui grup, dar generalizarile sunt gresite.
Deschiderea familiei catre exterior si capacitatea membrilor sai de a stabili relatii cu cei din jur sunt factori determinanti de o mare importanta. Astfel, un copil obisnuit sa-si petreaca vacantele alaturi de verisori sau de prietenii cunostintelor de familie si sa-si invite acasa colegii de clasa va avea mai putine dificultati in a stabili contacte cu ceilalti.
Copilul unic este cocolosit
Adesea, acest lucru se dovedeste a fi adevarat. Parintii au tendinta de a-si vedea copilul, la orice varsta, ca pe un copil vulnerabil pe care trebuie sa-l asiste si sa-l sprijine continuu. Dar exista si situatia inversa, a copiilor crescuti cu fermitate. Este dificil de stabilit un portret-robot al copilului unic, la fel cum este greu de standardizat orice categorie umana. Dar se constata ca, de cele mai multe ori, copilul singur la parinti concentreaza asupra sa toate sperantele si asteptarile neimplinite ale parintilor, ceea ce este un lucru complet gresit.
Copilul unic este un elev mai silitor
Acesta este cu adevarat un mit, pentru ca micuti silitori si cu rezultate bune la invatatura se regasesc si printre cei unici si in randul celor care au frati sau surori. Faptul ca juniorii singuri la parinti beneficiaza de atentia exclusiva a parintilor si de o supraveghere mai buna a parcursului scolar nu inseamna ca ceilalti copii nu se pot bucura de aceeasi grija din partea adultilor. Un singur avantaj poate fi notat, acela ca micutii singuri la parinti au un vocabular mai dezvoltat, pentru ca se dezvolta intr-un mediu in care majoritatea persoanelor cu care intra in contact sunt mature.
Copilul unic este rasfatat
A creste fara frati sau surori nu modifica personalitatea copilului si nici nu-l face sa fie mai egoist sau mai arogant. Caracteristicile negative ale comportarii sale nu provin din faptul ca este copil unic, ci sunt explicate prin greselile pedagogice savarsite de parinti. Copii unici pot fi timizi sau sociabili, generosi sau egoisti, tirani sau mici victime… Totul depinde de cadrul familial si de educatia primita. De altfel, acesti copii nu sunt chiar atat de diferiti de colegii lor, pentru ca intra devreme in colectivitate (mamicile lor lucrand) si nu risca sa fie atat de izolati ca altadata. Contactul cu viata si cu realitatile de dincolo de globul de cristal al caminului parintesc ii fac sa fie niste copii ca oricare altii.