Psihologie 

Anxietatea este o tulburare a afectivitatii, manifestata prin stari de neliniste, teama si ingrijorare nemotivata, in absenta unor cauze care sa le produca. Este o "teama fara obiect" spre deosebire de fobie care este o teama cu obiect. Incertitudeinea anxietatii, invadeaza mintea si sufletul persoanei fara sa o poata defini sau indeparta. De cele mai multe ori anxietatea este insotita de tulburari organice ca: greata, stari de voma, tahicardie, palpitatii, transpiratii, etc.

Pana la varsta de un an, se crede ca anxietatea noului nascut, numita si anxietate primara este normala inca din clipa separarii acestuia de mama sa. Ulterior, multitudinea de stimuli care ii coplesesc, incapacitatea copilului de a intelege ca despartirile de parinti au caracter temporar, numeroasele persoane pe care le vede sau faptul ca mama si tata sunt inlocuiti de bunici, bona sau altcineva pentru o anumita perioada de timp, pot dezvolta aceasta anxietate primara.

Copiii cu acesta tulburare sunt anormal de fricosi. Se agata de parinti, fiind supradependenti de acestia. Adesea au un somn agitat si cosmaruri frecvente. Sunt timizi in relatiile cu alti copii. Atentia este si ea afectata, fiindu-le greu sa se concentreze.

In general copiii somatizeaza aceste stari prin simptome digestive cel mai des, greata, voma, diaree, dureri abdominale.

Pot exista anxietati legate de scoala sau gradinita si atunci aceste somatizari apar numai in perioada in care copilul trebuie sa plece la scoala sau in incinta ea. revenind acasa acestea dispar ca din senin. Acesti copii au probleme mari de adaptare in mediul scolar sau prescolar. Acesta anxietate legata de scoala poate fi consecinta unor expectante prea mari de la parinti, astfel copilul temendu-se de esecuri si dezamagirea parintilor.

Anxietatea de separatie este cea mai frecventa. In general ea apare in urma unor experiente marcante. O cearta puternica intre parinti, vorbe grele sau negandite aruncate in prezenta lui, divort sau clasicele amenintari de genul "te dau la tigani", " te duc la orfelinat", etc. De asemenea o despartire mai lunga de parinti, fara ca acesta sa o poata intelege, poate da nastere la acesta anxietate de separatie.

Unii copii sunt anxiosi pentru ca poseda o sensibilitate crescuta, facandu-i sa reactioneze mult mai profund decat ceilalti in cazurile de stres. Acesti copii sunt predispusi la un temperament anxios. Altii, devin anxiosi datorita comportamentului excesiv de protector al parintilor.

In toate cazurile, copiii anxiosi se agata disperati de parinti, cerand mereu atentie si dovezi de dragoste si siguranta. Orice eveniment, examen, concurs, etc. il ingrijoreaza foarte tare pe copil ducand la insomnii, atacuri de panica, fobii, sau asa cm am mai spus simptome somatice