Aþi vãzut-o, n-aþi vãzut-o,
Eu atât vã spun, existã.
Când nu râde toatã vremea,
E fetiþa
Cea mai tristã.

Mai ales de se întâmplã
Sã înºire jucãrii,
Trebuind sã le adune –
Iarãºi? –
La sfârºit de zi.

Ea e Albã ca Zãpada
Tot chemând pitici la masã.
Alteori Cenuºãreasa,
C-un papuc
Intrând în casã.

E ºi-Alice ºi Frumuºica,
Dulce, precum
Degeþica.

Doar atât, vedeþi, nu e
Fata moºului…

De ce?