Sindromul Munchausen este o boala psihica, care ii face pe cei afectati sa simuleze anumite boli doar pentru a primi ingrijiri medicale si atentia, grija care vin odata cu ele.

Atunci cand nu mai pot simula simptomele, bolnavii de sindrom Munchausen merg pana la a-si produce aceste simptome injectandu-si tot felul de substante. Boala este rara si greu de diagnosticat.

Mai grava este insa o variatie a ei, Sindromul Munchausen Indus (de proxitmitate, prin proxy, de mandat, denimirile sunt variate), una din cele mai periculoase forme de abuz asupra copiilor.

In SMI, adultul care are grija de un copil – de obicei mama – ii induce prin diferite metode simptomele unei boli, in incercarea de a-i convinge pe ceilalti ca micutul e intr-adevar bolnav, sau pur si simplu se prezinta la spital spunand ca cel mic a facut o criza, cand, de fapt, el este sanatos tun. Adultul bolnav de SMI poate sa inventeze cu totul niste simptome, sa exagereze unele deja existente sau, mai grav, sa le induca, folosind injectii, medicamente, etc. Ca rezultat, medicii sunt nevoiti sa faca tot felul de analize, unele chiar destul de invazive si costisitoare, incearca diferite tratamente si pot chiar sa opereze copilul pentru a vedea ce este in neregula cu el. Iar in tot acest timp copilul este perfect sanatos.

De obicei, adultul bolnav de SMI, isi doreste sa atraga atentia si simpatia doctorilor si a altor persoane cu care intra in contact el insusi sau copilul. Unii psihiatrii cred insa ca bolnavul de SMI isi doreste nu numai sa atraga atentia. El se simte satisfacut stiind ca reuseste sa pacaleasca persoane pe care le considera mai imporatnte si mai puternice decat el insusi, adica medicii.

Pentru ca adultul bolnav de SMI pare sa fie foarte atent si grijului cu copilul sau, nimeni nu suspecteaza ca ar fi ceva in neregula. Ceea ce uimeste cel mai tare este abilitatea adultului de a pacali doctorii. Adesea, el are unele cunostinte medicale, se informeaza, citeste despre boala pe care vrea sa o simuleze si este foarte priceput in a pacali medicii. Chiar si medicii cei mai experimentati pot sa fie pacaliti, tocami pentru ca Sindromul Munchausen Indus este o boala atat de rara si putin cunoscuta si nici macar medicii care cunosc boala nu se gandesc la ea pentru ca este impotriva firii. Un parinte, o mama, nu ar face niciodata rau copilului sau. Sau cel putin asa gandesc marea majoritate a oamenilor.

Copiii care cad victime sindromului Munchausen Indus sunt de obicei prescolari, desi au existat si adolescenti de 16 ani pusi in aceasta postura. Baieteii si fetitele cad victime la fel de des, insa adultii care le induc simptomele sunt femei in proportie de 98%.

Dignosticul este foarte greu de pus, asa cum am mi spus, insa ar trebui sa dea de gandit urmatoarele :

  • Copilul a avut de-a lungul vietii multe probleme medicale care nu au raspuns la tratament sau s-au succedat in mod persistent.
  • Analize cu rezultate neobisnuite, ce nu corespund istoriei medicale a copilului sau sunt clinic imposibile.
  • Simptome de scurta durata care inceteaza atunci cand adultul ce le induce nu mai este prezent langa copil
  • Parintele sau cel care are grija de copil, inca mai crede ca cel mic este bolnav, chiar daca analizele arata altceva si nu pare sa se bucure de vestile bune.
  • Parintele sau cel care are grija de copil are multe cunostinte medicale, este fascinat de detaliile medicale sau se simte bine in spital.
  • Adultul este neobisnuit de calm cand afla ca cel mic este grav bolnav.
  • Adultul il incurajeaza pe medic sa faca analize si operatii complicate sau se infurie cand afla ca cel mic e sanatos, cere alte analize, alte interventii, cere a doua parere sau transferul la un alt spital.

Cauzele Sindromului Munchausen Indus nu sunt foarte clare. In cele mai multe cazuri, adultul care ii face rau propriului copil a fost, la randul lui, abuzat fizic, psihic sau sexual, in copilarie sau vine dintr-o familie in care a fi bolnav inseamna a primi atentie si dragoste. Adultul sau persoana care ingrijeste copilul pune propriile nevoi si dorinte inaintea binelui copilului. El nu vede copilul ca pe o persoana care are nevoi, drepturi si sentimente, pentru ca si el, in copilarie, a fost crescut ca si cum nu ar fi fost o persoana cu nevoi, drepturi si sentimente.

Alte teorii spun ca Sindromul Munchausen Indus este un strigat de ajutorul al adultului care are probleme cu anxietatea, depresia sau nu se simte un parinte bun, nu se considera capabil sa aiba grija de un copil. El are nevoie ca medicii sa-i spuna ca este un parinte bun, ca isi poate ingriji copilul.

Alti specialisti considera ca parintele cu sindrom Munchausen pur si simplu se simte bine stiind ca micutul lui – si in acelasi timp el insusi – primeste intreaga atentie a medicilor si a celor din jur.
Este posibil ca parintele sa aiba el insusi o istorie medicala lunga si complicata. Adesea el are o relatie foarte rece cu celalalt parinte al copilului, care de obicei, refuza sa-si viziteze copilul bolnav sau sa se intalneasca cu doctorii.

In cele mai grave cazuri, parintii cu SM pot face lucruri de neimaginat pentru a-si imbolnavi copiii. In unele din spitalele americane exista camere de supravghere in rezervele copiilor si astfel s-a putut vedea cum maicile cu SM schimbau medicatia celor mici, le injectau urina pentru a provoca infectii, puneau picaturi de sange in probele de urina, umblau la o rana ca sa nu se mai vindece. Un parinte chiar a descoperit ca frecand pielea copilului cu un produs pentru curatat aragazul, micutul face o eruptie cutanata care trece cu greu.

Astfel s-a ajuns ca o fetita de numai 8 anisori sa aiba “la activ” 200 de internari si peste 40 de interventii chirurgicale. Un baietel de 2 ani a fost internat de 20 de ori datorita complicatiilor provocate de astm, pneumoniilor grave, infectiilor misterioase si puseelor bruste de febra. Medicii erau uimiti si nu intelegeau de ce un copil nascut la termen, sanatos si putenic ar putea sa iba atatea probleme.

Oricare ar fi simptomele copilului, fie induse fie simulate, ele nu se mai intampla atunci cand adultul cu SM nu este in preajma. Cand este intrebat, adultul spune ca nu are idee cum a aparut boala. Unele din bolile cele mai des imulate de parinti sunt alergiile, astmul, varsaturile, diareea, convulsiile si infectiile.
Evolutia pe termen lung a copilului depinde de cum anume i s-au indus simptomele si cat de mult a durat pana cand s-a diagnosticat Sindromul Munchausen Indus. In unele cazuri extreme copilul a ramas cu schimbari permanente ale oaselor, retardare mintala sau si-a pierdut pentru totdeauna vazul din cauza a ceea ce i-a facut parintele. Adesea, acesti copii au nevoie de mai multe operatii pentru a putea fi din nou sanatosi.
Atunci cand copilul este suficient de mare pentru a intelege ce i s-a intamplat, el poate ramane marcat pentru totdeauna. Poate sa inteleaga ca nu va fi iubit si nu va primi atentie decat daca este bolnav si isi va ajuta parintele in incercarile lui de a pacali medicii. Practic, se va automutila pentru a nu fi abandonat, iar ca adult, isi va abuza in acelasi fel proprii copii.

Daca un parinte set suspect de SMI, persoanalul medical este obligat de lege sa raporteze cazul autoritatilor, pentru ca SMI, desi nu este atat de cunoscut la noi in tara, este o forma de abuz grav, care poate duce la mortea copilului sa il poate marca pentru totdeauna.

Acest articol face parte din Campania de Informare „Parinte de nota 10 (zece)”