Pinocchio este un personaj care intruchipeaza modelul negativ al copilului care minte. Nasul acestuia creste de fiecare data cand „minciunica” ii iese din gurita. Il dam exemplu negativ copiilor in dorinta de a intelege ca nu este bine sa faca asa. Dar care ar fi modelul negativ pe care ar trebui sa ni-l amintesca copiii atunci cand facem promisiuni si nu ne tinem de cuvant?

Pentru orice copil, cuvantul parintilor este litera de lege. Sau cel putin asa ne dorim si asa este la inceput. Copilul acorda credit neconditionat parintelui, pana la proba contrarie. Ce se intampla daca parintele uituc sau nu, nu isi respecta promisiunea?

Sa o luam cu inceputul. Prima promisiune neindeplinita. Copilul iarta sau trece usor peste ea, chiar daca uneori pe buna dreptate vocifereaza sau acuza de-a dreptul. Incidentul in genereal este repede trecut cu vederea. Relatiile si comportamentul acestuia nu au prea mult de suferit.

Incidentul se repeta. Parintele promite din nou si din varii motive nu o duce la indeplinire nici pe acesta. Copilul incepe sa inteleaga ca primul incident nu a fost unul izolat, ci ca s-ar putea sa fie o practica a parintilor. Ce urmeaza? Copilul nu va mai crede nimic din ceea ce va promite sau spune parintele. Sau poate veti avea surpriza unor insistente de a indelini promisiunea pe loc pentru ca timpul lung sau amanarile sunt asociate cu „uitatea” definitiva a promisiunii.

Una peste alta, indiferent de comportamentul mai mult sau mai putin zgomotos al copilului, undeva in mintea si sufletul acestuia nerspectarea promisiunilor va lasa loc de neincredere si indoiala. Dar, cel mai grav, este faptul ca acest comportament va fi luat ca exemplu si va fi urmat. Copilului ii va fi foarte usor sa promita fapte sau rezultate dorite si sa nu le respecte datorita antecedentelor create de parinti. Mereu va avea ca scuza faptul ca nici acestia nu si-au respectat promisiunile. Acest comportament se poate intinde chiar pana la a deveni o trasatura de caracter negativa.

Exemplul personal al parintilor este baza formarii propriului sitem de valori al copilului si adolescentului de mai tarziu.

Este ideal ca in situatii neprevazute, cand aspecte independente de dorinta noastra ne impiedica sa ne tinem promisiunile, sa-i explicam copilului de ce se intampla acest lucru. Daca gresim sau uitam, este bine sa recunoastem, descurajand astfel practica minciunii. Copilul trebuie sigurat ca data viitoare nu se va mai intampla si mai ales… trebuie sa ne respectam promisiunile urmatoare fata de acestia.

Pentru a nu se mai intampla inca odata acelasi lucru va trebui sa calculam bine sansele de a indeplini promisiunea urmatoare. Daca totusi nu se poate si suntem pusi in fata faptului implinit, sa incercam sa fim creativi, de exemplu, sa negociem transformarea promisiunii anterioare intr-o alta usor de indeplinit si eventual la alegerea lui, sau sa renegociem un termen apropiat dar sigur.

Indiferent ce metoda am alege, trebuie sa-i explicam copilului conditiile si cauzele neindeplinirii, pentru a evita preluarea de catre acesta a comportamentului ca fiind unul dezirabil si acceptat.