Psihologie

De ce imita copiii?
http://www.nou-nascuti.ro/psihologie/de-ce-imita-copiii.html
Autor: Claudia Gabriela Dumitriu, psiholog


Una dintre cele mai importante si eficiente metode prin care copiii invata este metoda imitatiei. Prin urmare, parintii trebuie sa aiba intotdeauna in vedere puterea exemplului personal atunci cand isi educa copiii, deoarece, mai mult decat ceea ce transmit prin explicatii si invataturi, este important ceea ce fac efectiv, indiferent ca vizeaza invatarea sau nu.
   
Comportamentul uman, in genere, este determinat de factori precum: contextul, cunostintele procedurale, expectantele si autoeficienta. Cunostintele procedurale,- a sti ce inseamna un anumit comportament, se dobandesc prin observarea acelui comportament la un moment dat, urmata de punerea lui in practica. Odata cu dobandirea cunostintelor procedurale, apare autoeficienta-persoana stie ca este in stare sa faca respectivul lucru si ca acel lucru raspunde anumitor asteptari ale sale sau ale celorlalti.
   
Indiferent ca exista sau nu o intentie la cei de la care vin exemplele, acestea au puterea de a patrunde in mintea si inima copiilor, influentandu-I , invatandu-I si trezindu-le anumite stari sufletesti.
   
In tabloul metodelor educative, statutul exemplului difera in functie de varsta. Copiii imita cel mai mult la varstele mici, ocazie cu care asimileaza cele mai multe comportamente. Este cel mai usor, la o varsta frageda, cand nu pot avea o intelegere deplina a ceea ce li se explica, sa aleaga calea mai usoara de a invata, prin intermediul simturilor. In fiecare perioada de varsta se schimba natura intereselor copiilor, iar in functie de aceste interese, este dinamizata imitatia. La varsta de 3-4 ani, apar la copii primele aprecieri de ordin moral ale comportamentelor, care se rasfrange asupra lumii celei mai apropiate a copiilor: universul familial. Tabloul dezvoltarii morale nu incepe prin formarea notiunilor de ordin moral, ci, in primul rand, prin achizitia unor deprinderi care imita felul de conduita a membrilor familiei.    

Astfel, copilul va sti din comportamentele celorlalti ce este bine, corect, rau, gresit, etc. La varsta prescolara, tendinta de a imita este deosebit de accentuata, iar daca parintii sunt suficient de atenti la comportamentele copiilor, vor avea ocazia sa se autoperceapa si sa observe ce tipuri de comportamente manifesta ei insisi, urmarind comportamentul copilului, care are rolul de a oglindi persoanele semnificative. Daca observam jocul copiilor, constatam ca avem in fata o sursa inestimabila de analiza a modelelor comportamentale pe care le-am transmis acestora.
   
Prin urmare, exista mai multe motive pentru care copiii imita, printre care putem enumera:
   
Nevoia de modele
Odata cu primii pasi facuti in viata, copilul are nevoie de exemple pe care sa le imite, . Incepand de la insusirea limbajului si a comportamentelor, pana la actiuni complexe, toate lucrurile ar ramane necunoscute copilului daca nu ar avea modele de conduita. Este un instinct care conditioneaza insasi supravietuirea. In formarea propriei personalitati, copilul este un permanent explorator, din nevoia de a se individualiza, de a se defini pe sine. El experimenteaza stari de a fi, sentimente, posturi, care il aduc mai aproape ce ii place, il ajuta sa identifice ceea ce ii este nepotrivit sau dificil. De aceea, modelele pe care le alege depasesc de cele mai multe ori aria familiala, si se extind la persoanele cu care vine in contact, care il impresioneaza sau ii trezesc interesul.
   
Autoritatea parintilor
In copilarie, parintii sunt figurile centrale ale autoritatii, iar modul in care copiii se raporteaza la acestia va prescrie mai tarziu, in linii generale, atitudinea adultului fata de figurile autoritatii cu care va intra in contact-la scoala, la locul de munca, si in variate situatii sociale. Prin prisma statutului conferit de autoritate, copilul priveste parintele ca fiind expert in tot ceea ce face, de aceea, conduitele parintelui vor fi insusite, indiferent de natura lor, ca venind de la persoana cea mai in masura a fi imitata.
   
Identificarea 
In copilarie, copilul se identifica cu parintele de acelasi sex si preia, in mod constient, dar si inconstient,pe drumul formarii propriei identitati, modelele de comportament ale acestuia. Cunoastem cu totii obiceiul fetitelor de a folosi fardurile si obiectele de vestimentatie ale mamei, si al baietilor de a folosi obiectele tatalui.De asemenea, exista cazuri in care copiii imita si comportamente mai putin dezirabile, cum ar fi fumatul, consumul de alcool, sau actele agresive. In cadrul jocului cu ceilalti copii, ei isi asuma rolurile in functie de ceea ce au vazut in familie. Modelele comportamentale stocate timpuriu, raman fixate chiar si in conditiile in care nu se manifesta la momentul la care au fost preluate. Modelul relational al parintilor, cu aspectele sale pozitive si negative, poate fi repus in functiune dupa ce copilul creste si isi intemeiaza o familie. Daca un copil a avut un tata autoritar, agresiv si rigid, putem reantalni acest tip de comportament atunci cand, la randul sau, are proprii copii, in modul in care ii educa.
   
Vreau sa fiu mare!   
Ne amintim, probabil,  cu totii faptul ca atunci cand eram copii, ne doream de multe ori sa fim adulti, deoarece consideram ca adultii au mai multa libertate, au capacitatea de a face ce doresc, nimic nu le este interzis sau imposibil ei sunt cei care iau hotararile. Aceasta dorinta naste de asemenea comportamentul de imitare, de experimentare a comportamentelor care adultilor le sunt familiare.
   
Mami, tati, va iubesc!
Prin imitarea persoanelor de atasament din viata sa, copilul isi exprima intr-un mod simbolic iubirea fata de acestea, aratandu-le, prin comportamentul sau , ca ii accepta, ca ii apreciaza, ca este ca ei sau ca le apartine. In aceeasi masura, este si un mod de a cere iubirea si acceptarea, conduita lor exprimand de fapt: “Cum sa nu ma iubesti? Doar sunt ca tine!”
   
Competitia 
De multe ori, copiii aflati intr-un colectiv observa atitudinea adultilor fata de comportamentele altor copii. Ei remarca astfel ca anumite comportamente sunt recompensate, altele pedepsite sau ignorate. Cand un copil are nevoie de atentie, el va incerca toate comportamentele menite sa traga atentia, nu neaparat pe cele de natura pozitiva. Daca el observa ca un alt copil, care deranjeaza activitatea grupului, primeste atentia educatoarei, care il mustra, ii explica, il roaga sau ameninta, ajunge la concluzia ca acesta este un mod de a castiga atentie, pe care il poate pune in aplicare.
   
Prin urmare, capacitatea de a imita a copiilor poate fi valorificata pentru a transmite acestuia, in mod eficient modele de comportament dezirabile, pentru a-l ajuta sa se cunoasca, sa se descopere si sa invete. Insa poate fi si in dezavantajul sau, daca modelele pe care le imita sunt negative sau disfunctionale, deoarece odata fixat, un tipar comportamental este dificil de schimbat si necesita eforturi sustinute.



Articol de pe Nou Nascuti (www.nou-nascuti.ro)