Citez din jurnalul meu de mamica: „Implinesc, peste aproape 3 luni, 22 de ani. La aceasta varsta voi deveni si mamica. Sunt extrem de fericita, cu toate ca nu constientizez in totalitate importanta evenimentului care se va intampla peste sase luni”.
Asa incepe o poveste frumoasa, minunata, ca de basm, in care un print si o printesa se cunosc si dau viata celei mai minunate fapturi. Alexandra.
Fiecare zi, de viitoare mamica, era plina de emotii, pozitive, reconfortante. Fiecare zi de mama e mai minunata, caci fetita noastra face progrese vizibile. Acum, la 5 luni si jumatate, rade cand ne vede, plange deznadajduita cand plecam, ne atinge tandru fetele, gangureste… Sentimentele nu pot fi descrise, inima imi bate cu putere, imi vine sa strig de fericire. E o bucurie ce nu se compara cu nimic pe lumea asta. Caci doar copilul tau iti poate oferi cele mai mari satisfactii. Datorita lui traiesti clipe unice.
Acum, Alexuta este o smecheruta, se pune pe plans daca nu cumva o iei in brate, cat mai mult timp si mai des. Tipa cand vrea sa manance! Cam asta e Alexuta la cinci luni si jumatate.
De-abia astept clipa in care o sa pot iesi cu fetita mea de manuta, in parc, ziua cand o voi duce la gradinita si apoi la scoala, clipele cand va avea propriile realizari importante. Asta inseamna, pana la urma, sa fii mama: sa te bucuri de copilul tau, oricum ar fi el, caci este minunea careia tu i-ai dat viata, o stea unica, pe care ai onoarea de a o ajuta sa straluceasca, putin mai tarziu.
Nu orice poveste se termina… a noastra continua. Caci Alexandra este minunea care ne face sa ne dorim sa traim frumos, ne da putere sa vrem tot ce e mai bun pe lume!
Membru NN: „spezam”