In normalitate, copiii de la varsta de 1 an merg (uneori chiar sustinuti), stau in sezut, se ridica pe patut fara ajutor, isi misca mainile constient, atentia le este directionata in sensul obiectelor si actiunilor. Deprinderile sunt legate de utilizarea ustensilelor pentru hrana: tin si beau dintr-o sticla (biberonul), mananca alimente solide, se pot hrani singuri cu degetele, pot sa bea din ceasca tinuta de parinte, pot sa duca ajutat lingura cu hrana la gura, pot sa intinda mainile si picioarele atunci cand sunt imbracati.

Unii copii nu fac aceste comportamente din cauza lipsei de stimulare din partea parintilor care nu le acorda atata atentie, considerand ca aceste comportamente vor veni de la sine. Multi cred ca trecerea timpului ii va ajuta sa se adapteze la viata normala. Parintii ar trebui sa stie ca nu toti copiii au acelasi ritm de dezvoltare, desi ei sunt normali. Creearea unui mediu ideal din punctul de vedere al parintilor nu este de ajuns. Nu este de ajuns sa-i cumperi copilului ultimele aparitii in designul camerei, a moblilerului si vestimentatiei. Acestea nu vor vorbi niciodata cu copilul, nu ii vor transmite sentimentele materne si nu vor comunica functional cu bebelusul.

Fiecare parinte si-ar dori ca lasat in fata televizorului acesta sa se dezvolte ca un copil caruia mama ii vorbeste, il alinta, ii transmite siguranta si atasamentul insa niciodata nu se va intimpla acest lucru.
Acestea sunt comportamente normale. Atentia ar trebui sa ne fie atrasa si sa se instaleze nelinistea in momentul in care aceste comportamente nu sunt prezente. Din acest moment trebuie sa intervenim mai ferm in a le dezvolta.

Sa luam un exemplu:

Pana la varsta de un an, copilul nu isi tine biberonul singur si nu il directioneaza. Unul dintre motive ar fi ca parintele vine in intimpinarea copilului tinindu-i biberonul si directionindu-i-l in pozitia in care sa curga laptele foarte repede. Poate vi se pare un lucru banal dar este un amanunt foarte important in instalarea autonomiei de mai tarziu. Alt motiv este acela ca cel mic nu a fost stimulat in acest sens sau prezinta o intarziere in dezvoltare pe care parintii nu au sesizat-o.

Ce putem face in aceasta situatie?

Exista exercitii de invatare al acestui comportament si nu numai al acestuia. Nimeni nu s-a nascut invatat, orice parere si sfat din partea celor care au trecut prin asa ceva este binevenit, numai ca trebuie constientizat ca exista oameni care au efectuat cercetari indelungate pana sa se ajunga la rezultate, tinand cont de unicitatea fiecarui copil in parte.

Un bun exercitiu pentru a tine biberonul si a-l directiona este de a pune mainile copilului in jurul biberonului, miscandu-l usor spre gura copilului, lasandu-l sa suga si sa-l tina de unul singur, apoi dirijand indepartarea biberonului de la gura atunci cand hranirea s-a trerminat. Treptat reduceti ajutorul pana cand realizeaza singur acest comportament. Odata ce copilul invata singur va dori el sa repete acest comportament, aceasta fiind si o dovada de normalitate, ceea ce va crea satisfactia ca poate sa-si tina singur biberonul si sa se hraneasca, acest comportament nu numai ca-l duce catre autonomie, dar il face in mod constient, ajungand la varsta de un an sa realizeze inceputul si sfarsitul mesei, conceptul de gata.

In normalitate, copilul trebuie sa vada biberonul care este asezat la vedere si sa-l ia singur. La inceput, parintele il va tine in mana in campul vizual al copilului si acesta se va intinde catre biberon deoarece comportamentul de intindere si prindere l-a invatat la varsta de 4 luni. Pe parcursul exercitiului parintele va acorda minimum de ajutor, creandu-i tot mai intens acest comportament. Trebuie inteles ca aceste comportamente nu vor fi invatate de la o masa la alta, exercitiile trebuind facute la fiecare masa. Daca cel mic nu are intiparita deprinderea de apucare, atunci va trebui invatat.

Lucrati cu el zilnic, oricat de obositi ati fi. Nu uitati ca sunteti primii invatatori din viata lui. Are nevoie de dumneavoastra la fel cum dumneavoastra aveti nevoie de el. Creati-i deprinderi si obiceiuri pentru o viata normala mai tarziu, astfel se va adapta cu multa usurinta mediului. Nu uitati. O jucarie, o haina, un calculator, un televizor nu vor vorbi niciodata cu copilul dumneavoastra asa cum o poate face un parinte.

 Centru educational pentru copii si parinti Iulia Pantazi