Despre Sfantul Lavrentie de Cernigov (1868-1950) se spune ca, pe cand era in viata, nu participa la cununia celor ce veneau sa o faca in Manastirea Cernigovului. De ce? Pentru ca, fiind inzestrat cu darul inainte vederii, cunostea dinainte ca cei ce se cununau nu mai erau feciori.
        Totusi o data a ramas si s-a rugat mult pentru cei doi tineri, iar la sfarsit a spus ca: “aceasta pereche intr-adevar a fost o pereche de feciori, fata si baiat, pentru ca am vazut Duhul Sfant trecand de la unul la altul”.
        Iata o marturie din care se vede clar cat de importanta este pentru suflet starea de curatie, trupeasca si sufleteasca a celor ce se casatoresc si cat de placuta este inaintea lui Dumnezeu.
        Intrebarea serioasa ce trebuie sa si-o puna tanarul sau tanara este: pana unde trebuie sa mearga in relatie de prietenie ce precede casatoria?Pana la relatia trupeasca? Filmele erotice pe care le vede pe toate canalele, site-urile provocatoare de pe internet, revistele porno ce stau pe toate tarabele vor indemna sa se faca aceasta. Se aduc si argumente “medicale” si  “stiintifice” care ar demonstra ca abstinenta pana la casatorie nu-I sanatoasa.
        Poate fi cuprins si de un complex de inferioritate. Colegii lui, prietenii lui, au facut-o. De ce sa nu o faca si el?
        Si totusi invatatura cuminte a Bisericii ii spune sa n-o faca. Va veni si vremea sexului. Mai sunt si tineri integri care nu o fac pana la casatorie. Daca tanarul este cu adevarat curajos, poate spune si nu. Multi adolescenti ii respecta tocmai pe cei care au curajul sa fie ei insisi, sa nu le pese de ce le spun altii, chiar cu riscul de a fi luati in batjocura.
         Voim sa facem referire acum la cei care se gandesc ca, dupa o tinerete zbuciumata si patimasa, se vor aseza la casele lor si vor duce o viata crestina. Ei nu tin cont de faptul ca sufletul nostru e ca o ceara in care se imprima toate faptele noastre, bune sau rele, ca dupa ani de zile traiti in desfrau, sufletul va fi bolnav si ca vindecarea se va obtine cu multa greutate.
        Pate ati auzit de deviza “Make love, not sex!”. Am vazut ca in ultima vreme aceasta deviza e slogan al unor tineri din Occident care, constienti de faptul ca sexul a devenit miezul oricarei povesti de iubire, protesteaza fata de intelegerea gresita a sexualitatii. Ei observa cata publicitate se face pentru amorul in lift, pe plaja sau in alte locuri publice si isi dau seama ca s-a ajuns la o prevertire totala a dragostei.
        Ce este interesant la acesti tineri protestatari? Ca sunt constienti ca exacerbarea sexualitatii la care s-a ajuns in ziua de astazi nu a adus si un plus de dragoste.
        Totusi, ei nu inteleg ca viata sexuala a tinerilor necasatoriti poarta pecetea pacatului, ci au inteles doar ca placerea sexuala nu poate fi centrul unei relatii. Ei sunt sustinatorii unei sexualitati coplesite de iubire. Numai ca o astfel de pzitie este utopica. Spunem ca nu noi stabilim ce e bine si ce e rau. Ca, daca Dumnezeu nu ar exista, atunci am fi de acord cu modul in care inteleg ei deviza de mai sus.Dar, pentru ca Dumnezeu exista, noi intelegem deviza tocmai ca pe un imbold pentru casatorie: cei care se iubesc sa caute sa primeasca binecuvantarea dumnezeiasca pentru dragostea lor. Asa e in viata. Faptele noastre sunt judecate de Dumnezeu, nu de noi. Dar faptele noastre sunt pasaportul nostru spre rai sau spre iad. Pentru ca ne dam seama ca nu de amenintari cu chinurile vesnice aveti nevoie, va repetam ca cei care au incercat sa-si intemeieze o familie fara sa tina cont de voia lui Dumnezeu au esuat. Chiar aceste suferinte si singuratatea pe care la implica aceste esecuri sunt o pregustare pamanteasca a iadului. Iata in continuare o marturie despre cat de mult pretuiau fecioria primii crestini:

Mucenicia Sfintei Eufrasian Fecioara

        Sfamta Eufrasia a fost din cetatea Nicomidiei, in vremea imparatiei lui Maximian (286-305) si era de neam vestit, frumoasa la chip, cu bune obiceiuri si credincioasa roaba a lui Hristos. Si, fiind prinsa de inchinatorii la idoli, a fost silita sa aduca jertfa zeilor, dar nesupunandu-se, a fost batuta cumplit, dar ea a rabdat aceasta cu barbatie. Apoi, data a fost spre a fi batjocorita de un barbar, si acesta a dus-o pe ea la casa sa. Iar ea, neancetat in mintea ei, se ruga Preacurat Mirelui Sau, lui Hristos, ca sa-I pazeasca fecioria ei nestricata.
        Deci, cand barbarul acela s-a inchis in casa, sfanta l-a rugat pe el sa o astepte pe ea putin, fagaduind sa-I dea o buruiana pe care, de o va purta cu el, nu-l va rani pe el nici o arma a dusmanului, zicand ea despre sine ca este fermecatoare. Iar barbarul i-a zis ei: “imi vei da pe urma buruiana aceea”. Dar inteleapta fecioara a raspuns: “nu este cu putinta sa fie gasita buruiana aceea de femei nefecioare, ci numai de fecioare nenuntite, pentru ca de nu va fi aratata de fecioara curata, apoi nimic nu lucreaza”. Si a lasat-o barabarul pana ce-I va arata acea buruiana. Atunci sfanta ducandu-se in gradina si adunand niste buruieni, pe care le-a gasit acolo, i le-a adus. Iar el i-a zis: “Cum voi stii ca sunt adevarate cele spuse de tine?” ea si-a pus buruienile pe gatul sau si i-a zis lui: “Ia o sabie ascutita si repezind-o tare cu amandoua mainile, loveste in gatul meu cat vei putea, si din aceasta vei vedea caci cu nimic nu ma v-a vatama sabia ta.”
        Iar el, crezand cuvintele ei, a luat sabia si a dus-o la capul sfintei fecioare; apoi, repezind-o tare, i-a taiat cinstitul ei cap. Dupa care, cunoscand ca a fost batjocorit de dansa, scrasnea din dinti; dar ce folos, pentru ca inteleapta fecioara s-a dus neantinata catre mirele sau Hristos, lasand minunat chip de intreaga intelepciune, voind ca mai bine sa moara, decat sa-si piarda fecioria. (P.S. Andrei Andreicut – “Mai putem trai frumos?”; Danion Vasile – “Cartea Nuntii“)