Nutritie - Alaptare

Conceptul de alaptare
http://www.nou-nascuti.ro/nutritie/alaptare/conceptul-de-alaptare.html
Autor: Marta Muresan, Medic Primar Pediatru, consultant de lactatie certificat de bordul international.



Conceptul de alăptare culturală și biologică a fost definită de Daniele Starenky.

ALĂPTAREA CULTURALĂ

Societatea de consum  a inventat alăptarea culturală, substituibilă, care se adaptează mediului artificial.
Este o alimentație rigidă, cu orar fix,  cu restrângerea numerelor și duratei suptului și a contactelor dintre mamă și copil, completarea suptului cu lichide sau alternanța  alimentației cu biberonul pentru a permite mamei să se odihnească.

Sânul este o alternativă a biberonului, care de fapt este considertat norma de alimentație a sugarului de câtre opinia publică și de câtre mulți specialiști. Astfel sânul e folosit ca un "biberon", se oferă ca și biberonul, e retras ca și acesta, se dezinfectează și se spală fiind doar un instrument de hrănire.
Copiii sunt separați de mamele lor fiind considerat periculos ca mama să doarmă cu copilul ei.



Consecințele alăptării culturale sunt:
Orarul fix, adăugarea lichidelor (ceai, suc de fructe, apă), introducerea solidelor copilului alăptat, subminează instinctul de supt al copilului , împiedică stimularea suficientă a mamelonului și astfel împiedică stabilirea unei secreții bune de lapte.

Alăptarea culturală produce eșecul alăptării, copilul e repede înțărcat (cam în 4-6 săptămâni sau max. 3 luni) și pus la biberon, mama se poate întoarce la ocupațiile ei și în acest timp copilul primește ceai sau lapte praf ca să nu plângă până vine mama sau doarme, sau se introduc sucurile sau solidele pentru că laptele de mamă numai este destul de nutritiv. Este o cauză de tensiuni, frustrări și confuzie pentru mamă și copil.

Alăptarea culturală nu produce un copil mai sănătos psihic și fizic decât alimentația cu lapte praf, diferențele sunt minime pe când în cazul alăptării biologice diferențele sunt mari din punct de vedere psiho-emoțional și biologic.

ALĂPTAREA BIOLOGICĂ

Alaptarea biologica este rezultatul unei relații de dragoste între mamă și copil stabilită printr-un contact continuu.
La naștere omul este neurologic  cel mai puțin dezvoltat dintre primate ceea ce înseamnă că  pentru a se dezvolta adecvat are nevoie de protecția îngrijitorului. Această protecție se poate realiza printr-un contact  frecvent și prelungit  asigurat prin alăptare, purtat în brațe și dormit cu copilul. Acesta este îngrijirea fiziologică, normală de care biologic are  nevoie specia umană. . Laptele uman are un conținut caloric  scăzut ceea ce presupune o alimentație frecventă, la cerere forțând mama să realizeze un contact continuu cu copilul.
Este o alimentație care nu cunoaște nici o regulă, nu restrânge suptul copilului, înseamnă o alăptare continuă, fără întrerupere, zi și noapte, asigurată printr- un contact strâns între mamă și copil, copilul mereu lângă mamă are acces nelimitat la sâni.
                           


Mama și copilul cu ocazia alăptării biologice, ca și în cursul sarcinii, formează un cuplu unic. Suptul este dirijat de copil, începe de la naștere și continuă cu o frecvență mare (8-12x) în primele săptămâni, apoi de 5-6x/zi. Tot odată este o relație de parteneriat, și mama când își simte sânii plini îl poate trezi pe copil și îi poate oferi sânul.

Alăptarea biologică are avantajele:

In imagini: Darius si Razvan Muresan

http://www.alaptare.home.ro/



Articol de pe Nou Nascuti (www.nou-nascuti.ro)