Tehnicile moderne permit aflarea foarte multor informatii despre viata copilului in uter. Pe aceasta cale o femeie insarcinata poate fi pusa in garda asupra eventualelor malformatii ale fatului. Cel maifrecvent test de diagnostic este amniocenteza, care se realizeaza dupa a 16-a saptamina de sarcina. Metoda consta in introducerea uniu ac subtire prin peretele abdominal, sub ghidaj ecografic, extragera unei cantitati mici de lichid din sacul amniotic din uter si examinarea celulelor fatului recoltate. O alta metoda este tehnica esantioanelor cu vilozitati corionice si se realizeaza la a 11-a saptamana de sarcina. Ea consta in analizarea cromozomilor din celulele prelevate din placenta, prin biopsie. Ceea ce trebuieste scos in evidenta este cs motivul principal pentru care se recurge la diagnosticul prenatal nu este aflarea datelor necesare unei nasteri fara riscuri ci identificarea deficientelor genetice. Pericouluunor eventuale malformatii ii determina pe parinti sa avorteze copilul.
Ceea ce nu se stie foarte bine este ca oricit de parfectionate ar fi tehnicile de diagnostic, rezultatul nu este niciodata sigur, iar riscurile sint multiple.In urma acestor interventii, care presupun pericolul inteparii cu acul in timpul punctiei, multi copii au ramas mutilati. Studii recente arata ca testele de diagnostic (chiar amniocenteza) au o anumita influyenta asupra dezvoltarii membrelor copilului. Pot suferi, bineinteles, infectii cauzate de punctie, si femeile. In Marea Britanie, testele cu vilozitaticorionice produc o rata a pierderii de sarcina intre 2-5%.
Deci, in primul rind ,trebuie sa retinem caci cu toata tehnica inalta, un astfel de diagnostic este departe de certitudine si de multe ori copilul depistat cu handicap poate fi in realitate sanatos. (“O viziune asupra vietii”deL.Ciochina si C.Iftime ,Provita Media 2003)

Va prezentam doua exemple in care copiii, desi prezentau handicap,nu au fost avortati:

La concursul “Mama si bebelusul anului”care s-a tinut la Londra, juriul a desemnat ca fiind castigatoare pe Jane Tippet si fiica acesteia, Sophie.Cu toate ca Jane stia ca fetita ei se va naste cu anomalia numita “hidrocefalie(exes de lichid in cutia craniana) a adus pe lume acest copil cu mare dragoste.Imediat dupa nastere, Sophiea fost luata in ingrijirea medicilor si tratata astfel incit, ea a devenit un copil aproape normal.
In 1988Marele premiu pentru literatura al Marii Britanii a fost decernat lui Cristopher Nolan (22 ani) pentru cea mai buna lucrare a anului precedent. In aceasta carte autorul descrie primii ani ai copilariei sale. De la nastere el sufera de paralizia membrelor, iar pentru a putea scrie cartea, s-a folosit de un condei montat in frunte. Deoarece Nolan este aproape surdo-mut, cuvintul de multumire pentru premiul acordat a fost citit de mama sa. In aceasta cuvintare Nolan se pronunta impotriva fiecarui avort, caci fiecare copil are dreptul la viata. (“Cuvint despre avort” de pr.Ioan)

Daca intr-adevar copilul este handicapat,oare il ajutam omorindu-l?
Oare, daca unui copil de o anumita virsta I se intimpla un accident si devine handicapat ii facem la fel?
….Credem ca parintii il vor iubi si il vor ocroti mai mult! Si mai credem ca, tot asa, un copil nenascut , diagnosticat cu boala sau handicap, are nevoie de dragostea si ocrotirea parintilor mai mult chiar decit un copil normal.
In cadrul unei conferinte in care se dezbatea problematica avortuluia venit de la o persoana din sala intrebarea: “Nu este mai bine sa avortaze mama decit sa nasca un monstru?“ si raspunsul medicului care tinea conferinta a fost: “Nu exista vreun copil care sa fie monstru. Ci copilul este copil. In general copii cu handicap au o afectivitate deosebita… au o dragoste si o inocenta mai mare chiar decit la copii normali. Monstrii sunt cei ce vor sa ii ucida … Ca sa nu mai vorbim de cite ori s-au inselat medicii cind au spus mamelor insarcinate ca vor avea probleme copiii pe care ii vor naste!…”