In 30 septembrie 2007 am avut nunta, am plecat în luna de miere, ºi apoi ne-am reluat activitãþile la locurile de muncã. Deºi eram proaspãt cãsãtoriþi, de la început ne-am dorit enorm de mult un bebe. Primul test de sarcinã: 15 noiembrie 2007 – negativ. Ne-am resemnat ºi am hotãrât sã aºteptãm sã treacã postul ºi apoi vom vedea.
Dar între timp, fãrã sã observ eu anumite schimbãri, soþul mã tot analiza ºi observa cã dorm din ce în ce mai mult, lucru total neobiºnuit la mine. Mi-a spus cã el are o bãnuialã, dar eu nu vroiam sã îmi fac iluzii , ºtiind cã în urmã cu 2 sãptãmâni, testul ieºise negativ.
În cele din urmã mã decid sã cumpãr un test pe 6 decembrie 2007. Eram singurã acasã, soþul urma sã vinã pe searã. L-am fãcut, dar mi-a fost teamã sã mã uit la rezultat. Când am vãzut 2 liniuþe, am simþit cum tot corpul este strãbãtut de un fior ºi apoi am realizat cã într-adevãr în interiorul meu se dezvoltã o fiinþã. Am simþit pentru prima datã ce înseamnã sã ai un copil. Când a venit seara acasã, nu i-am spus de test nimic, doar i l-am aºezat în baie, în cutiuþã. Reacþia lui a venit imediat, fiind la fel de emoþionat ca ºi mine.
Acum avem 32 de sãptãmâni ºi aºteptãm cu mare emoþie momentul întâlnirii cu micul nostru îngeraº. Fiecare zi, fiecare vizitã la medic, fiecare miºcare de-a lui au reprezentat pentru noi trãiri intense ºi momente unice.
Membru NN: „mihaela022005„