Fã-te, suflete, copil
ªi strecoarã-te tiptil
Prin porumb cu moþ ºi ciucuri,
Ca sã poþi sã te mai bucuri.

Strânge slove, cãrþi ºi panã.
Dã-le toate de pomanã.
Unui nou învãþãcel,
Sã se chinuie ºi el.

Gândul n-o sã te mai fure
Prin zãvoaie ºi pãdure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngânã ºi te minte.

Când tristeþile te dor,
Uitã tot ºi tâlcul lor.