Putem spune cã obiceiurile legate de sãrbãtori fac parte din cultura tradiþionalã a neamului nostru. Este o mare bucurie cã încã se mai pãstreazã în unele zone ale þãrii aceste datini care ne ajutã sã înþelegem sãrbãtoarea respectivã precum ºi sã ne bucurãm împreunã de Marele Praznic. Pãstrarea acestor datini este o mãrturie vie a faptului cã avem o conºtiinþã a neamului din care facem parte. Pãrintele Arhimandrit Iustin Pârvu spune cã harul lui Dumnezeu a dat putere popoarelor sã se individualizeze în istorie ºi mai adaugã: “Eu m-am individualizat pe lumea asta prin poporul român, prin istoria lui, prin limba românã ºi toate acestea mi-au fost date de Dumnezeu.” 

Obiceiurile, dupã cum am mai zis, þin de conºtiinþa poporului român pentru cã exprimã înþelepciunea popularã a acestui neam, sunt esenþe ale bogãþiei noastre spirituale. Cele mai rãspândite ºi mai fastuoase s-au dovedit a fi cele legate de marele Praznic al Crãciunului ºi de sãrbãtorirea Anului Nou. Repertoriul tradiþional al obiceiurilor ºi tradiþiilor româneºti cuprinde pe lângã colindele propriu-zise – cântece de stea, vifleemul, pluguºorul, sorcova, vasilica, jocuri cu mãºti (þurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (cãluþii, cãluºerii) – ºi o seamã de datini, practici, superstiþii, ziceri, sfaturi cu originea în credinþe ºi mituri strãvechi sau creºtine.

Se spune cã în seara de Ajun se deschid cerurile ºi cei evlavioºi pot auzi glasurile îngerilor, dacã vor veghea pânã la primul cântat de cocoº. În aºteptarea acestei minuni credincioºii obiºnuiesc sã ardã tãmâie pentru ca grijile ºi paguba din casã sã fie alungate . Ei se roagã Mântuitorului Iisus pentru îndeplinirea dorinþelor. În Ajunul Craciunului, pe înserate, în toate satele ºi oraºele din þarã începe colindatul. Colindele ºi cântecele de stea poartã deopotrivã mesajul profetic atât în legãturã cu împlinirea fãgãduinþei fãcute de Dumnezeu protopãrinþilor noºtri Adam ºi Eva ºi prin ei nouã tuturor, cât ºi prin ceea ce va împlini Fiul lui Dumnezeu prin lucrarea Sa în lume: „Astãzi Proorociile ºi toate Scripturile/ Despre Mesia Hristos/ Toate s-au plinit frumos” ne spune o colindã. Colindãtorii, copii ºi adulþi, merg din casã în casã vestind prin cântec Naºterea Pruncului Iisus. Gazdele oferã colindãtorilor covrigi, fructe ºi crãciunei (colãceii de Craciun). De pregãtirea colãceilor se ocupã gospodinele ºi fetele acestora. Aluatul din care se preparã colãceii este pregãtit cu drojdie, dupã reþeta pâinii. Se preparã colaci împletiþi din mai multe fâºii, colaci ce se dãruiesc oaspeþilor de seamã prezenþi la masa festivã de Crãciun. In Bucovina, colacii Crãciunului se fãceau în formã de 8 ºi se pãstrau pânã primavara când se afumau ºi se tãmâiau boii ºi plugul înainte de pornitul la arat, apoi colacii erau mâncaþi de plugari în þarinã. În unele pãrþi din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piterei sau pizerei. Dupã credinþa popularã, ei sunt purtãtori de noroc ºi fericire.

În unele pãrþi, când este aproape de a se revãrsa zorile, colindãtori cu lãutari sau fãrã lãutari pleacã pe la casele gospodarilor înstãriþi ºi le cântã la fereastrã un cântec sau mai multe, aceste cântece numindu-se „zori”, spunându-se cã atunci „cânta zorile”. Prin Transilvania, se înþelege sub numele de „zorit” datina de a se cânta colinde de cãtre feciori ºi oameni însuraþi la „zoritul” în ziua de Crãciun.

Un obicei foarte cunoscut este împodobirea pomului de Crãciun, a bradului. Bradul care este veºnic verde simbolizeazã viaþa, fãcându-se astfel analogie cu viaþa care intrã în lume o data cu Naºterea Fiului lui Dumnezeu, Cãci Cel Ce este Viaþa Se naºte pentru ca noi sã dobândim viaþa veºnicã. Datina împodobirii bradului de Craciun pare a fi de obârºie germanã, aºa cum este ºi cântecul „O, brad frumos!”. În Germania, aceastã sãrbãtoare este cunoscutã sub numele de Cristbaum.

Capra, Turca, Brezaia sunt câteva dintre datinile de Crãciun ºi Anul Nou. Dimitrie Cantemir spune în „Descrierea Moldovei” cã „Turca este o joacã iscoditã încã din vremurile batrâne, din pricina ciudei ºi scârbei ce o aveau moldovenii împotriva turcilor”. Cu turca, capra sau brezaia umblã tinerii începând de la Ignat ºi sfârºind cu zilele Crãciunului ºi prin unele pãrþi în ziua de Sf. Vasile pânã seara. Numele de Turca, Capra sau Brezaia îl poartã unul dintre tinerii mascaþi.

Un alt obicei foarte cunoscut este „tãierea porcului”. În unele zone ale þãrii, porcul se taie de Ignat, adicã în 20 decembrie. Se zice cã porcul care n-a fost tãiat în aceastã zi nu se mai îngraºã, cãci ºi-a vãzut cuþitul. Sângele scurs din porc dupã ce a fost înjunghiat se pune la uscat, apoi se macinã si se afumã cu el, peste an, copiii ca sã le treacã de guturai, de spaimã ºi de alte boli.

Pentru prosperitatea casei, gospodinele obiºnuiesc, în prima zi de Crãciun, sã punã pe un platou diferite feluri de bucate sfinþite de preot la masa de Ajun. Cu acest platou înconjoarã casa de trei ori cu convingerea cã pânã la Crãciunul viitor, familia va avea un trai mai îmbelºugat. O bunã parte din bucate sunt consumate de membrii familiei ºi restul se dau animalelor din gospodãrie. Pe masa festivã se aºeazã, sub o icoanã, diferite obiecte cu care membrii familiei vor lucra tot timpul anului.

Acestea sunt doar câteva din obiceiurile ºi datinile prin care românii mãrturisesc Naºterea Domnului sau “unicul nou sub soare” cum îi spune Sfântul Ioan Gurã de Aur Întrupãrii Fiului lui Dumnezeu. Se cuvine deci, sã slavoslovim ºi noi împreunã cu îngerii cãci ni S-a nãscut Mântuitor!

Un articol din Campania de Informare „Parinte de nota 10 (zece)”