Rotindu-ºi covrigata coadã,
mâþa-rãsfãþata
picteazã lãcrimioare.
vino tu,
pictoriþã priceputã
la pruncu-mi,
cu laba sã-l legeni!
florile iºi vor inchide graþios corolele
ºi vor risipi din perna de vise
mãrgãritare.
…vino, ºi tu
blândã Luna,
cu cuibul ascuns printre crengi de ºtejar!
cântã-i din frunze un cântec de leagãn..
domol
sã adoarmã!

rotindu-ºi mândra coroanã
cerbul
ingenuncheazã ºi se roagã la porþile umbrei.
vino tu,
mãrite rege al pãdurii,
cu ramurile tale rãsfirate sã-l legeni!
intunericul rece sã-l scufunzi
in undele luminii
ºi sã presari in ochi sclipiri de bunãtate.
…ºi tu,
inger pãzitor,
din inaltele ceruri,
sã-i cânþi din lautã un cântec de leagãn… pe braþele tale
lin sã adoarmã!

rotindu-ºi zborul zglobia
libelulã
adunã stropi de rouã din cupa dimineþii.
vino tu,
aducãtoare de ghiduºii ºi jocuri
la pruncu-mi!
picãturi de voioºie ºi sãnãtate sã picuri in cana cu lapte.
…ºi tu,
somn
ascuns la margini de gene,
vino sã mi-l adormi!
spre luminoase stele
visul sã zboare,
arhangheli sã-i sopteascã
lângã pernã:
“noapte bunã!”