Copii

Dezvoltarea motricitatii la copilul de 1-3 ani
http://www.nou-nascuti.ro/copii/dezvoltarea-motricitatii-la-copilul-de-1-3-ani.html
Autor: Claudia Gabriela Dumitriu, psiholog

Dezvoltarea miscarilor copilului este foarte activa in perioada 1-3 ani. Daca in prima perioada, de pana la 15 luni, cele mai frecvente sunt cele legate de apucare si dobandirea echilibrului, incepand cu 22 de luni putem observa o explozie a miscarilor mici.

Odata cu achizitia mersului, copilul dobandeste o mai mare libertate in a explora, gesturile sale incep sa se specializeze, unele dintre ele devin automate, altele se invata prin imitatie. Miscarile sale devin mai suple si mai adaptate. Odata cu dezvoltarea motorie, copilul manifesta mai mult interes pentru jocurile care implica actiune, el va resimti placerea alergatului, si va desfasura activitati care presupun multa miscare. Ii place sa deseneze, desi la inceput desenele vor fi simple linii, tremurate sau apasate, iar odata cu trecerea timpului , spre varsta de trei ani, vor capata mai multa consistenta.

La un an si jumatate copilul poate manca singur, ducand lingura de supa la gura, chiar daca varsa o parte din continut, si poate manevra si mastica cu destul de mare siguranta alimentele mai consistente (biscuiti, fructe, prajituri). Tot in jurul acestei varste poate urca scarile singur, tinandu-se de balustrada si aducand pe rand, celalalt picior langa primul, coborarea realizandu-se in acelasi mod.

In perioada de la doi la trei ani, copilul este mai agitat, se catara, fuge, danseaza, bate din palme. Tot in aceasta etapa avanseaza conduitele legate de toaleta. Daca la varsta de doi ani, copilul are inca dificultati in a se abtine mai mult de cateva minute pana ajunge la olita, la doi ani si jumatate isi poate controla mictiunea in timpul zilei, si cere voie la toaleta. Motricitatea fina castiga in precizie, copilul poate insira margele mari pe o ata, rasfoieste paginile cartilor cu imagini, coloreaza suprafetele desenelor mari, chiar daca depaseste conturul, poate deschide usile utilizand manerul, desurubeaza si insurubeaza capacele sticlelor, poate manevra telecomanda.

La varsta de trei ani copilul dovedeste multa autonomie, fiind capabil sa mearga, sa mance singur, se imbraca cu foarte putin ajutor, se incalta, desi nu poate inca sa isi lege sireturile. Controlul sfinctrerian este total, pe parcursul zile, foarte rar se pot intampla “accidente”, el cere la toaleta de cate ori are nevoie, si poate participa la actiunea de dezbracare si imbracare. Poate transvaza continutul unei cani in alta, face constructii simple din cuburi, poate da cu piciorul in mingie, taie hartie cu ajutorul foarfecelor, mananca cu furculita bucatile mici, taiate anterior, poate deplasa obiecte mai mari si inavata sa mearga cu tricicleta. El exerseaza foarte multe miscari pentru a le invata si a intelege mecanismele de la baza acestora.

Tot la aceasta varsta, conduitele de imitare a adultilor devin mai frecvente. Daca pana la aceasta varsta, actiunile imitate erau relativ simple (citea ziarul sau isi aranja parul), la trei ani el incearca sa imite actiunile mai complexe. Poate incerca sa manevreze aparatele electrocasnice, sau manifesta dorinta de a se implica in activitatile gospodaresti. Dincolo de aspectul benefic al situatiei, deoarece prin imitatie invata foarte multe actiuni, exista un risc crescut de accidente, daca nu este suficient supravegheat. El poate fi invatat sa isi aseze jucariile, i se pot da sarcini simple atunci cand adultii desfasoara o activitate, pentru a se simti implicat, poate participa la un joc cu reguli, daca acestea sunt foarte simple. Fiecare actiune devine o noua ocazie de a invata gesturi si activitati noi.

Odata dobandite aceste achizitii, el este pregatit pentru a face fata colectivitatii de la gradinita.

Referinte bibliografice:

Dr. Pauline Morand de Jouffrey, “Psihologia copilului”, Editura Teora, Bucuresti, 2007




Articol de pe Nou Nascuti (www.nou-nascuti.ro)