Cu joaca nu e… de joaca. Cand ai acasa un bebelus de numai cateva luni, joaca trebuie ridicata la rang de arta. De ce este ea atat de importanta ? Pentru ca este singura modalitate pe care copilul o are de a invata despre lumea din jur si de a accepta mediul in care traieste.
Asadar, trebuie sa ne ocupam serios de joaca lui, sa-i oferim un mediu sigur, sa-i oferim jucariile si jocurile potrivite varstei, sa-l stimulam indeajuns incat sa fie interesat dar sa nu se plictiseasca. Daca faci prea putine, bebelusul nu poate invata nimic. Daca faci prea multe, este suprastimulat si oboseste repede. Trebuie gasit acel echilibru care sa-l faca sa se simta perfect in timpul jocului.
Ce inseamna joc pentru un copil? Totul poate fi un joc. Sa luam ca exemplu masa de pranz. Daca este alaptat, se va juca cu sanul, asteptand in acelasi timp mangaieri si alinturi de la mama. Daca este mai maricel, va incepe sa arunce mancarea, sa bage manutele in farfurie. Multe mamici cunosc problema foarte bine. Ei bine, cand intinde mancarea pe pereti copilul nu o face din rautatate sau ca o pedeapsa pentru mama. E doar un alt joc pentru el. Este fascinat de textura mancarii, de culoarea ei, de gustul nou pe care il simte.
Comunicarea este un alt joc important in viata bebelusului. Copiii invata sa vorbeasca imitand sunetele adultilor, in joaca. Probabil ai observat ca este foarte atent la tine cand vorbesti cu el, desi nu are cum sa inteleaga ce zici. Pur si simplu il fascineaza tonul vocii tale, inflexiunile vocii, cuvintele pe care le aude, desi nu le intelege, sau poate tocmai de aia. Din joc in joc, va rosti primele cuvinte sau cel putin va incerca.
Baia este o alta joaca, iar apa este doar una din multele jucarii pe care multi bebelusi le adora. Le place sa arunce cu apa, sa urmareasca jucariile plutind, sa vada cum un lucru uscat devine brusc ud. Toate sunt noi si de neinteles pentru un bebelus, asa ca nu trebuie sa ne mire daca ar vrea sa petreaca ore intregi in cadita de baie.
Ajutorul acordat mamei este o alta joaca cand copilul mai creste putin. Te vede cum speli vasele si i se pare o actiune atat de captivanta incat intinde manutele spre tine si ar vrea sa faca si el ce faci tu. Este una din fazele prin care trec toti copiii. Sa nu te mire daca baietelul tau vrea sa gateasca, sa spele si sa calce rufe. Nu e nimic in neregula cu identitatea lui sexuala. Dar daca tu esti cea care petrece mai mult timp cu el, te urmareste cand iti faci treburile prin casa si vrea sa faca ce faci tu, pentru ca esti singurul adult pe care il are prin preajma aproape toata ziua. La fel de bine e posibil ca o fetita sa isi doreasca ciocane si cuie, daca sta mai mult pe langa tata. Cert este ca orice activitate a adultilor este un mare mister si o mare minune pentru copii, care vor dori sa o imite.
Din cele de mai sus, ne putem da seama care sunt jucariile unui copil, evident in afara de acele obiecte care au fost create exact in acest scop. Jucarii pot fi obiectele din casa, apa, elementele din natura (iarba, pietrele), hainele, mancarea.
De fapt, jucariile preferate ale copilului sunt mama si tata, mult mai importanti decat orice alta jucarie pe care putea-o avea. In lipsa lor nicio jucarie parca nu mai e atat de frumoasa si captivanta.
Joaca se schimba mult pe parcursul primilor ani ai copilului, asa ca noi, adultii, trebuie sa ne adaptam din mers. Un sugar care isi petrece timpul in patut, pe spate si cu privirea in tavan poate fi stimulat mai mult vizual. In rest, nu prea ai ce face. Poti sa-i arati diverse lucruri din casa, sa-i vorbesti putin, sa-l mangai putin pe butica si… cam atat. Cand poate sa stea in fundulet, o intreaga lume asteapta sa fie vazuta si admirata. O multime de obiecte atrag atentia. Asa ca, atunci cand cel mic pare interesat de un anumit obiect, arata-i-l si vorbeste-i despre el. Chiar daca nu intelege mare lcuru, ii va face placere sa-ti auda vocea. Atunci cand poate sta in picioare, manutele sunt deja libere si o multime de lucruri asteapta sa fie atinse, prinse si duse la gurita. Din nou, vorbeste-i copilului despre lucrurile care-i atrag atentia si despre folosirea lor. Lasa-l sa le exploreze si sa le descopere. Cand poate merge singur, joaca bebelusului nu mai are limite. O multime de locuri trebuie sa fie descoperite si e mult de povestit despre noile descoperiri, asa ca va incerca sa-ti vorbeasca, pe limba lui.
Inca un argument in favoarea faptului ca joaca este o arta: trebuie sa te adaptezi din mers, sa faci schimbari in fiecare zi, dar cu multa atentie pentru a nu debusola complet copilul. Trebuie sa iei masuri pentru protejarea lui dar fara a-i ingradi libertatea de a descoperi. Trebuie sa fii in pas cu vremea, dar fara sa uiti vechile concepte. Un parinte care se joaca cu bebelusul lui este un artist contemporan. In fiecare zi experimenteaza lucruri noi, cu bucurie si iubire. Poate ca unii il critica si nu il inteleg, dar el stie ce are de facut, pentru ca o voce interioara il invata sa-si protejeze puiul.