Tu nu ºtii? A fost odatã
O sirenã-nlãcrimatã
Ce plângea sub luna clarã,
Tristã-n fiecare searã.
ªi, de-atâtea lacrimi, iatã:
Marea s-a fãcut sãratã
ªi nu-i bunã la mâncare!
Este ora de culcare!

Tatã, am ceva sã-þi spun,
Chiar de nu-i un lucru bun!
Marea merge sã se culce?
Pânã mâine, va fi dulce!
Cã în valuri, supãrat,
Trei bomboane-am aruncat!