Povestea ta 

Am citit foarte multe povesti despre copii  pe acest site si m-am gandit sa va spun si povestea mea.

Sunt mamica  a doua fetite superbe Alexandra 7 ani si Sophia 3 luni, care ne bucura si ne fac fericita viata. Dupa ce ne-am casatorit am hotarat ca este momentul sa avem si noi un pui,  dar acest moment s-a lasat asteptat.

Dupa 4 ani, vazand ca eu nu raman insarcinata, desi la controalele medicale doctorii ma asigurau ca totul este OK, am incercat si parerea altui doctor, care la un simplu control mi-a spus ca am un fibrom extrauterin foarte mare (cam cat un pumn) care apasa pe uter. Aceasta era cauza pentru care eu nu puteam sa raman insarcinata.

Aveam 28 de ani. Am inceput sa plang, si primele cuvinte care-mi veneau in gand “ de ce tocmai eu?”. M-am sfatuit cu sotul meu si m-am programat la operatie. Exact cu o sapatamana inainte de operatie am ramas insarcinata. Mi-am anuntat medicul, care m-a sfatuit sa fac intrerupere pentru ca aceasta sarcina nu avea nicio sansa. Nu am ascultat, am citit foarte mult pe net despre aceste fibroame si am riscat, dar la 16 saptamani am pierdut sarcina. In aceea noapte m-am dus la urgenta la spitalul Filantropia, unde l-am cunoscut pe dr. Bartha, care a incercat sa-mi salveze copilul, dar era deja tarziu. Dumnezeu m-a pus la incercare in acele zile. In spital am vazut ce inseamna sistemul nostru sanitar, am cunoscut mame care au pierdut copii in luna de sarcina mai mare, am vazut ce inseamna suferinta si discriminarea .

Dr. Bartha m-a operat de fibrom, dar inainte sa intru in operatie m-a asigurat ca o sa faca tot ce-i sta in putinta sa-mi salveze uterul im asa fel incat sa putem avea si noi copii. Deja discutasem cu sotul meu varianta unei adoptii. Norocul meu cel mai mare a fost ca sotul meu a fost mereu alaturi de mine si m-a sustinut moral, el fiind un tip foarte echilibrat. Operatia a fost un suces, acel fibrom nu prea si-a facut de cap acolo, si mi-a fost salvat uterul, doctorul asigurandu-ma ca dupa 6 luni pot sa raman insarcinata. Ii multumesc acelui doctor, care, din pacate, acum cand eu va povestesc, nu mai este: o boala necrutatoare l-a luat dintre noi la 47 de ani. Toata viata mea o sa ma gandesc la binele pe care mi l-a facut.

Asa a si fost cum a zis doctorul: dupa 7 luni am ramas insarcinata cu Alexandra si a fost o sarcina fara probleme, s-a nascut cu cezariana programata. Mie imi place sa stiu exact cum stau lucrurile si astfel, intr-o duminica de august, cand doctorul era de garda, m-am dus cu sotul meu  la spital. Sotul meu a asistat la nastere, ceea ce mi-a dat  siguranta si  incredere.

Dupa 2 ani  ne-am hotarat sa-i facem Alexandrei un fratior sau surioara. Am ramas insarcinata, dar la opt saptamani am pierdut sarcina. Medicul meu m-a sfatuit atunci sa nu mai raman insarcinata pentru ca s-a refacut fibromul. Aveam un uter cu nodule si riscam sa fac hemoragie si sa nu ma mai poata salva. Pe moment m-am resemnat, dar ideea de a mai avea un copil nu-mi dadea pace. Am incercat tot felul de terapii  naturiste cu bioenergie si ma rugam foarte mult, necedand in fata gandului ca gata, s-a terminat. Imi spunem ca pana nu incerc totul, eu nu cedez.


Intr-o zi eram undeva la Baia Mare cu Alexandra si i-am cumparat un balon cu heliu. Tot jucandu-se, la scapat, balonul a urcat incet si s-a dus peste o padure, pana nu l-am mai vazut. Ca sa o linistesc sa nu planga i-am spus ca acel balon o sa se duca la Doamne Doamne si sa-i spuna ca ea  doreste foarte multa sa aiba o surioara.


Intre timp eu mi-am facut mai multe ecografii si controale si o doamna doctor imi spune ca uterul meu este normal, nici urma de fibrom sau noduli. Cand ne-am intors de la Baia Mare mi-am facut un test de sarcina care era pozitiv. Nu va puteti inchipui fericirea din familia noastra!

Sophia a venit pe lume tot prin cezariana, asistata binenteles de tati, care cred ca era cel mai fericit tatic, stiind ca eu am riscat foarte mult cu a doua sarcina, care a fost fara probleme .
Astfel, la 35 de ani ma simt o mamica implinita si am cea mai fericita familie.

Sfatul meu acum la incheiere este: Sa nu cedezi niciodata pana nu ai incercat totul. Cand crezi ca-ti este cel mai greu, atunci Dumnezeu iti intinde o mana de ajutor.

emanueladavid, membru NN