Povestea ta 

Totul incepe cu...dorinta unei perechi de a avea un copil, EL dorea cat mai repede acest lucru, EA mai vroia sa astepte! Era in ultimul an de facultate la medicina si tot in ultimul la psihologie-sociologie, aceasta din urma la id.

Dar...in ultima zi a anului 2006, EA, avand dureri de burta si intarziere a menstruatiei, EL ia un test de sarcina, EA il face si...2 linii! EL bucuros,o saruta ii jura iubire vesnica, ia testul si il pune la pastrare (il are si astazi), EA ingrijorata!

Seara anunta familia, tatal si fratele ei spun: e o GRESEALA! EA se intristeaza, EL o incurajeaza. Trec 4 zile de la aflarea vestei, EA constata pete maronii pe chilot, EL e la serviciu. Parintii ei, o duc la urgenta. Diagnostic: IMINENTA DE AVORT!

Nu are voie sa se streseze, sa faca efort, sa se ingrijoreze, dar... era in ianuarie, sesiune la ambele facultatii, examene orale si scrise... dupa inca o saptamana, EA nu mai poate manca nimic si apa care o bea o voma, ajunge la medic unde diagnosticul este: DISGRAVIDIE DE PRIM SEMESTRU GRAD 2!

Slabeste in 5 zile 7 kg, dar ... e fericita! El o sustine, o alinta, o iubeste... trece si primul semestru, deja e mai bine, imininta de avort a trecut, disgravidia la fel... in ziua de Paste, bebe da din picioruse pentru prima data, mare bucurie!

Ei ii place sa-l mai tachineze pe EL,si in miez de noapte il trezeste si i spune ca are pofta de capsuni sau de porumb fiert! EL se trezeste, se imbraca si cand sa plece, EA i spune ca...i-a trecut pofta! :) EL glumeste pe seama EI si spune ca bebelusul o sa iasa direct licentiat in medicina,sociologie si pshihologie, ca nu va mai trebui sa faca cursuri... si uite asa a trecut si al doilea semestru de sarcina.

Vine al treilea cu un alt diagnostic: DISGRAVIDIE DE ULTIM SEMESTRU, HIPERTENSIUNE ARTERIALA! Alte griji, alte examene, dar... au trecut! Licenta la medicina o are pe 13 septembrie, DPN pe 9 septembrie. In situatia asta, EA se hotaraste sa faca cezariana, urmeaza teste de nonstres pentru a vedea cum se dezvolta bebelusul si a stabili cand il putem aduce pe lume, fara a-l supune la riscuri.

In saptamana 36 se face operatia, prea curand pentru bebe, prea tarziu pt EA! Dupa operatie MAMA (pentru ca deja nu mai esta EA), face o reactie alergica la anestezic, i se da oxigen, hemisuccinat, tuseste, nu mai poate sa respire, abia poate sa vorbeasca, e incoerenta, dar cere ...sa vada pe bebe!

Nu vrea sa inteleaga ca bebe e cu neonatologul, ca abia are cateva minute...dar intr-un final adoarme din nou. Intre timp TATAL (ca deja nu mai este EL) da de baut la toata lumea, cumpara prajituri si ii trimite MAMEI un imens buchet de flori si o felicitare cu textul: "iti multumesc iubito, pentru minunatul cadou!".

MAMA se trezeste, i se aduce babelusul si pentru prima data isi strange ZANA la piept, TATA vine o vede si el o ia in brate si in ochii are lacrimi... ZANA a devenit rasfatata tuturor, unchiul si bunicul o adora ( nu o mai considera o greseala:) ), si pe zi ce trece ii uimeste pe MAMA si pe TATA cu progresele ei!

Membru NN: "zana_ale"