Ma numesc Anca si am 26 ani. Anul trecut, pe 9 mai, s-a implinit cel mai mare vis al meu. Dupa o sarcina care a decurs bine, am nascut un baietel perfect sanatos, de 3450 g si 50 cm.

Dupa 6 zile petrecute in maternitate am venit acasa si impreuna cu sotul meu nu conteneam sa il privim pe cel mic. Eram complet fermecatii de frumusetea si linistea lui.

Cand cel mic avea o luna si 10 zile au inceput probleme noastre. In dimineata acelei zile am observat sub ochisorul lui stang o mica roseata, ca si cum s-ar fi zgariat cu unghiuta. In acea noapte puiul nostru a facut prima diaree, si tot pentru prima oara facea febra, era foarte fierbinte, si cum el era foarte micut, nu am stat nici o clipa si am sunat la salvare.

Am ajuns la spitalul de copii unde i s-au facut analize din care a iesit o infectie foarte mare si am fost trimisi la spitalul de boli infectioase pentru tratament. Acolo i-a fost tratata diaree si dupa 3 zile am plecat acasa. Roseata de la ochisor se transformase intr-o umfaltura, ca un ulcior.

Intoarsa acasa si sfatuita de tatal meu, am mers cu Alexandru la medicul pediatru pentru a cere o trimitere catre un oftalmolog, dar cum medicul era in concediu si era inlocuit de un coleg, acesta a refuzat sa imi dea o trimitere recomandadu-mi sa merg acasa si sa ii pun copilului comprese cu ser fiziologic pe ochisor pentru ca nu are nimic grav.

Dezamagita de hotararea medicului care il inlocuia pe pediatrul lui Alexandru, am mers fara trimitere la sectia de primire urgente al Spitalului de copii. Acolo i s-au facut cateva investigatii si am fost internata si vazuta de un medic specialist care a cerut internarea copilului la terapie intensiva, pentru tratament. Cu toate astea ma ajuns la etajul 6, unde am gasit cateva asistente total bulversate ca ce caut eu acolo? Bineinteles ca nu aveam sa stiu eu acest lucru, doar ei erau specialistii. Cu toate ca locul meu nu era acolo, am stat 3 zile la acel etaj unde situatia puiului meu s-a agravat.

Dupa 3 zile in care i s-au administrat mai multe feluri de antibiotice la care infectia nu dadea semne ca cedeaza, i s-a facut o antibiograma pentru a se afla antibioticul la care reactioneaza cel mai bine. Dezamagita profund de incompetenta celor de acolo si ajutata de cumatrul nostru, care este medic stomatolog si cunoaste putin din lumea medicala, am reusit sa ajung la terapie intensiva, unde puiul meu a primit tratamentul potrivit cu ajutorul caruia, dupa prima doza, se cunostea vizibil cum infectia cedeaza.

Au urmat zile de chin pentru mine, care ma consumam pentru suferinta odorului meu, dar si mult chin pentru bucatica de om care trebuia sa suporte 2 tratamente injectabile/zi intravenos. O injectie era de 20 ml si dura aproximativ 30 min, administrarea ei era lenta, cu ajutorul unui injectomat. A suportat mititelul 14 zile de tratament pentru a se face bine.

Ca o concluzie vreau sa va povestesc cateva din greselile si dezinteresul medicilor romani :

In primul rand, faptul ca nu am fost internata din prima zi acolo unde era cazul mi se pare o greseala grava a medicilor. Apoi faptul ca multe din asistente erau slab pregatite, indiferenta cu care esti tratat, cu toate ca le dai spaga. M-am confruntat si cu indiferenta unui medic de garda care nu a venit sa imi vada copilul la ora de vizita. Greseala asistentelor, care in primele 5 minute de la internare mi-au zis ca ii vor scoate ochiul copilului meu, m-a dat peste cap ( pentru ca nu era gata inca rezultatul analizelor ca ele sa isi dea cu parerea ). Indifereta totala din partea mai multor medici: mergeam cu masina personala din proprie initiativa la control la alte spitale si specialisti, cu ajutorul cumatului nostru, care a putut sa intre in vorba cu cativa specialisti. Am mai fost foarte dezamagita de un medic oftamolog care l-a vazut de 2 ori pe copilul meu si nu a fost in masura sa imi zica absolut nimic despre ce ar putea avea sau unde sa merg cu el. Desi au primit fiecare dreptul (adica spaga), multi din doctorii si asistenetele care au fost pe langa noi in acele zile, nu ne-au ajutat cu absolut nimic.

Permiteti-mi sa ma repet si sa zic ca datorita cumatrului nostru, care cunoaste cateva nume sonore ale medicinii, am avut norocul sa dau si peste cativa medici buni: un dr oftamolog de la un alt spital, care din clipa cand mi-a vazut copilul i-a pus diagnosticul corect (celulita orbitala stanga).

Celulita localizata in jurul ochilor este o forma de celulita ce poate apare atat la adulti cat si la copii, manifestandu-se prin dureri oculare, limitarea miscarilor globului ocular si tulburari de vedere. Este o afectiune grava, care necesita tratament imediat pentru a preveni leziunile oculare grave cu risc de cecitate (pierderea vederii).

Intr-un final, am ajuns sa primim tratatmentul corect, un tratament foarte scump, dar care ne-a ajutat. Si la terapie intensiva am intalnit un medic foarte bun ca la prima aparitie pare putin sucit (imi cer scuze ca il numesc asa ) dumnealui mi-a cerut sa fiu linistita pentru ca Alexandru se va face bine si nu s-a inselat.

Sa nu uit sa va spun ca puiul meu a trecut si printr-un computer tomograf, pentru a se vede exact de ce natura este infectia…pana sa ajungem la tomograf am intampinat cateva greutati, dar cu ajutorul unor prieteni am obtinut dreptul de a intra pe lista de examinari a unei clinici private.

Rezultatul computerului tomograf a fost bun! Dupa multe analize si tratament greu (de la atatea injectii intravenoase spre sfarsitul tratatmentului puiul meu avea toate vene sparte ), mai exact dupa 3 saptamani de stat prin spitale am ajuns acasa cu puiul vindecat. Am iesit pe poarta spitalului multumind lui Dumnezeu ca ma ajutat sa rezist psihic si ca mi s-a facut bine copilul.

Spre incheierea povestii noastre vreau sa multumesc doctorilor care m-au ajutat ( pentru ca au existat cativa doctori-oameni cu suflet), multumesc de asemeni sotului meu care ne-a fost alaturi zi si noapte (il gasea uneori si ora 1 noaptea in spital ) si parintilor care ne-au ajutat enorm fara ajutorul carora nu stiu ce am fi fost astazi.

Va multumesc voua care ati avut rabdarea sa cititi tot ce am scris aici. Inchei spund ca fara copilul meu nu as putea trai nici macar o secunda. Cu tot respectul o mamica fericita care astazi are un baietel frumos si santos in varsta de 1 an si 6 luni.

anka9mai, membru NN