Povestea ta 

Povestea noastra este frumoasa, ca a oricarei familii fericite.Baietelul nostru, Alexandru Mihai, ar putea confirma acest lucru, dar in limbajul bebelusilor desigur, pentru ca are varsta de 5 luni jumatate.

Dupa o lunga perioada de asteptare, Dumnezeu a facut ca minunea sa se intample.
Am aflat ca sunt insarcinata, atunci cand ma asteptam mai putin, si din acel moment lumea noastra s-a schimbat.Am devenit mai increzatori, mai motivati, fericiti. Am avut o sarcina usoara, fara complicatii, pe perioada careia sotul meu m-a ajutat si m-a sprijinit foarte mult.

Puiul nostru s-a hotarat sa ne cunoasca pe 1 mai 2008,  doamna doctor a hotarat ora: 12.15, iar Dumnezeu a vegheat asupra nostra si a facut ca puiul sa fie sanatos, si totul sa decurga bine. Au fost oarece complicatii la nasterea prin cezariana, dar faptul ca am aflat ca bebelusul este perfect sanatos, m-a facut sa uit tot ce a fost greu.


Nu-mi amintesc mare lucru din ziua nasterii, dar n-am sa uit vreodata chipul sotului meu, pe care l-am zarit imediat cum m-am trezit la terapie intensiva si vorbele lui prin care ma asigura ca totul e bine si ca baietelul este sanatos, frumos si cuminte. Si pentru ca nu puteam sa cobor din pat, deci in nici un caz sa merg sa-l vad pe Alexandru, sotul meu, ingenios cum este de obicei, i-a facut o multime de poze, a printat una pe hartie A4 si mi-a adus-o sa-l vad si “sa-l tin in brate”. Am tinut fotografia strans la pieptul meu si cu ochii plini de lacrimi mi-am spu ca trebuie sa-mi revin cat mai repede pentru a avea  grija de el.

Dupa operatie  m-am simtit destul de  rau, l-am vazut pe Alexandru a doua zi, seara, l-am tinut in brate si din acel moment am realizat ca suntem o familie implinita, fericita si cu multe, multe responsabilitati. Era atat de mic si frumos! Semana perfect cu tati.


Tati a avut mare grija de noi doi inca din prima zi. Era foarte fericit, dar in acelasi timpsi foarte ingrijorat pentru noi. Si acum are, dar atunci cand este acasa, pentru ca munceste de dimineata pana seara pentru noi.



Alexandru a fost si este un copil cuminte (cu unele exceptii). Se dezvolta bine, este un copil normal. Are multe jucarii. Le iubeste pe toate si “le gusta ori de cate ori are ocazia”. Ii plac plimbarile in aer liber, ii place cand ii canta mama si cand ii face tata uta.
Il iubeste pe tata foarte mult si ca dovada mai gongane uneori: “ta-ta”, pe langa alte cuvinte din limbajul bebelusilor. Ii place sa adoarma la mama in brate in timp ce-i canta “nani, nani”. Pe zi ce trece este tot mai curios sa cunoasca mediul in care traieste, sa cunoasca lucruri noi, persoane noi, sa auda cuvinte noi.

Asadar, Alexandru ne-a unit, ne-a redat optimismul si increderea in noi, ne-a facut cea mai fericita familie. Ziua de 1 mai va fi pentru noi o mare sarbatoare.

Membru NN: "filofteia"