Povestea ta 

Primul anisor
Un prim an din viata copilului meu nu se compara cu niciun alt an si nu poate fi descris usor. Este greu, este plin, este minunat, este obositor, este fascinant. Cate schimbari in viata mea si a omuletului pe care l-am adus pe lume si la care ma uit uneori cu amestec de mandrie si neincredere - e copilul meu?! Acesta care gangureste, mananca prima lingurita de piure, sta in fundulet, spune mama, tata, papa, se joaca de-a v-ati ascunselea, intinde bratele sa-l alint, isi vorbeste amuzant in oglinda, face primii pasi...

Micuta Maria Roberta a venit pe lume prin cezariana, pe data de 9 iunie 2008, la Spitalul Municipal Lugoj, cu 1700 g si 42 cm, nascuta prematur. Am fost pacienta medicului ginecolog Novacescu si pe timpul sarcinii se impusese o monitorizare mai atenta, dat fiindca sarcina survenise dupa 32 de ani si probleme de circulatia sangelui. Numele Roberta a fost ales de bunica ei, iar Maria i-a placut nasei.

Prima luna am fost transferati la Spitalul De Prematuri-Luis Turcan din Timisoara, ajungand acasa ne-a fost mai greu pana in luna a-4-a, pentru ca a fost perioata de colici si nu am stiut ce inseamna noapte si zi, ne mai linisteam putin dupa baita si masajul de la ora 20 dar linistea se pierdea dupa o ora.Dupa colici a fost o perioada mai linistita, apoi au inceput dintisorii. La sase luni avea 60 cm si 6200 g si un dintisor care composta persoanele dragi. In acea luna, alt mare eveniment a fost botezul. Tot in aceasta luna am inceput si diversificarea alimentatiei, o masa de formula a fost inlocuita cu mancarica.

La sapte luni ne-a aratat ca vrea sa mearga (de-a "busile-a" si sustinuta), se pupa in oglinga crezand ca este alt copil.

In luna a-8-a, jocul preferat era"bau", imi ascundem fata dupa palme,ea urmarea cu privirea si apoi radea si dadea din picioruse. Dintre jucarii, preferate erau cele cu melodii si animalute.

Lunile noua si zece au fost spectaculoase din punct de vedere al progreselor. Maria Roberta nu mai refuza mancarea, mergea din ce in ce mai mult sustinuta, intrase in faza sariturilor ca pe arcuri, ii placea mult sa danseze, a zis primele ei cuvinte: ba-ba, ta-ta, ma-ma.

In a 11-a luna, Maria-Roberta a fost la prima ei petrecere cu bebei care i-a placut mult, dar a si obosit-o. Aceasta a fost un fel de repetitie pentru propia ei petrecere aniversara, pe care i-o sarbatorim in curte cu foarte multi copii.

Ii multumesc Lui Dumnezeu ca mi-a dat-o pe Maria Roberta, care mi-a schimbat total viata.

LA MULTI ANI fiica mea !!! Multumesc ca existi !

IAKAB, membru NN