Cauta:
Nasterea minunii noastre

Nasterea minunii noastre

Data: 11.02.2008

Pe 21 octombrie, duminica, la ora 14 eram cu nasii pe la noi…eu cu nasa la barfa iar sotul si nasul se cazneau sa monteze niste jaluzele dragutze pe care le cumparasem cu o zi inainte…

Pe la 15:30 simt ca nu mai pot sta pe canapea, crampele erau scurte dar suparatoare…Ma intind si continui sporovaiala cu nasa…Pe la 15:50 le spun – mai in gluma, mai in serios - ca eu merg sa-mi fac dus si ca in scurt timp vom merge la spital…Sotul si nasul se amuzau, ca ei nu termina de montat jaluzelele, sa mai astept…Am facut dusul, m-am cosmetizat, am revizuit bagajul si – odata jaluzelele montate - am pornit spre spital…

Contractiile erau ceva mai puternice, chiar uneori mi se taia si respiratia de la intensitatea lor si deja le aveam la 5 minute distanta…Am tot glumit in masina ca nu ma vor opri azi la spital, una-alta…Fiind traficul de duminica, la 16:10 am ajuns la spital, acriturile de la camera de garda m-au consultat si mi-au spus ca am dilatatie 5 si l-au sunat pe dr. meu sa il intrebe daca sa-mi rupa membranele sau nu pana vine el…Dr. meu nu le-a dat voie decat sa-mi faca o ecografie si a promis ca vine repede…S-au zgait la ecografie vreo 30 de min, ca nu reuseau sa vada bine copilul…deja ma cam speriasem, dar nu pt mine, ci pt bebe…Mie mi-era tare teama de clisma, dar nici nu s-a pus problema, totul mergea prea repede.

Verdictul: gata, o ducem in sala de nasteri! Oops…au inceput sa-mi tremure picoarele, am iesit sa-l mai pup o data pe sot si sa ii linistesc pe nasi si cu bagaj cu tot am urcat direct in sala de nasteri, unde m-au pus pe un pat, langa calorifer…Cele 2 moase tinere care erau pe tura au vorbit tot timpul cu mine si m-au incurajat f mult. Trebuie spus ca in aceeasi sala de nasteri mai erau 2 gravidutze care erau in travaliu de dimineata…si acum era ora 17:10…a venit dr meu zambitor si mi-a insuflat o mare incredere in fortele mele…Apoi, desi eu aveam epidurala in geanta, m-a sfatuit sa renunt la idea de epidurala, sa nu cumva sa-mi prelungeasca travaliul…

Moasele mi-au spus sa insist totusi, daca tin neaparat sa nasc cu anestezie…Dr m-a controlat din nou si…aveam dilatatie 7-8, deja era prea tarziu pt epidurala…M-a cuprins o panica fara margini…si contractiile erau din ce in ce mai dureroase…cu tot respiratul ca la carte pe care-l faceam, simteam ca mi se taie respiratia cateva secunde, atat cat dura fiecare contractie…Mi-au pus o perfuzie cu glucoza…Ma durea din ce in ce mai tare…dr a stat tot timpul langa mine, vb cu mine, ma incuraja, numara secundele pe care le mai am pana intru in perioada de relaxare dintre contractii…

La un mom dat, i-am spus ca o sa lesin, k nu mai suport durerea…M-a incurajat din nou, asigurandu-ma ca trebuie sa pot, pt binele lui bebe…Deja era f greu de suportat…bebe cobora vertiginos, iar eu muream de frica…In timpul unei contractii ceva mai dureroase dr mi-a rupt membranele si am simtit ceva cald prelingandu-se…altceva nimic. Cele mai grele au fost ultimele 3-4 contractii, pana sa iasa capul fetitei mele. Am simtit ca ma rup in 2, desi m-a taiat nu am simt nimic, doar durerea de la contractii si pe cele 2 moase dragutze apasandu-se temeinic pe burta mea…apoi am auzit-o plangand…

La ora 18:18…un glas ca un cor de ingeri…nu am mai simtit nimic, nu-mi mai pasa ce se intampla cu mine. Am vazut in geam, reflectandu-se (era deja intuneric) pe dr, cum ii taie cordonul ombilical si nu mai conta nimic altceva…Mi-au dat-o sa o pup, am apucat sa pup o manutza intinsa spre mine…era murdara de o gelatina albicioasa si plangea…toata lumea vorbea cu drag la adresa ei…pana si infirmierele venisera sa vada…

Langa mine au aspirat-o si au cantarit-o…intre timp, dr scormonea prin mine dupa placenta…Nu mai conta…o vedeam pe chiriasa garsonierei, cu care am fost impreuna 9 luni, trup si suflet…Eram in al 9-lea cer! Bebe a fost dusa la neonato, deja incetase sa mai planga cand s-a simtit curata…Pe mine dr ma cosea de zor…cu fire resorbabile la perineu si cu fire catgut la vagin…Nu ma durea nimic, dar nu mai aveam rabdare…Doctorul a zis sa nu-l grabesc, ca are o comanda speciala de la sotz pentru o cusatura “cu model” ..am mai sporovait cu dr si moasele, iar la ora 18:55 eram gata cusuta…A trebuit sa mai stau 4 ore in sala de nasteri, masandu-ma pe burtica…

Intre timp, am asistat la nasterea naturala a unui flacau de 4,5 kg…cu a carui mamica m-am imprietenit mai apoi…chiar ii spuneam ca in afara de personalul medical sunt prima persoana care a asistat la nastere…Este sublim! Am scris prea mult si nu mai are rost sa va spun ce am simtit in noaptea aceleiasi zile, cand mi-am tinut comoara in brate prima oara, iar ea, auzindu-ma a deschis ochii si s-a uitat linistita la mine, ca si cum ar fi zis: stiam eu ca o sa ajungem fata in fata! Hihi! Alt moment unic a fost cel al primului alaptat…Sunt niste sentimente extraordinare…Fiecare mama stie ce vreau sa spun…

Ehei, ce frumos a fost cand m-ama reintalnit cu sotul si am inceput sa plangem ca niste copii…Intr-adevar relatia noastra era minunata, dar fara continut, pana a venit iubita noastra Maria-Adina!

Sper ca v-a placut povestea mea si doresc tuturor o nastere asa usoara si rapida ca a mea!

Adauga un comentariu in forumul la cafenea
Comentarii
2 comentarii
  • a spus
    miercuri, 27.02.2008
    Sarcina si nasterea sunt cele mai frumoase momente din viata unei femei si cred ca atunci cand [ ... ]
  • a spus
    marşi, 26.02.2008
    Sarcina si nasterea sunt cele mai frumoase momente din viata unei femei si cred ca atunci cand [ ... ]
[ cont nou ]    [ parola mea ]

Tine-ma minte
Contul meu