Povestea ta 

Ce e mai frumos decat zambetul unui copil, copilului tau? Oricat de tristi am fi si oricate probleme am avea, zambetul inocent al copilului nostru , face ca tot ce-i rau sa dispara.

Dintotdeauna mi-au placut copii , si imi doream nespus de mult sa devin mama si minunata veste am aflat-o in luna mai anul 2008. Nu-mi venea sa cred cand mi-am facut testul de sarcina...

Cu un an in urma ramasesem pentru prima data insarcinat si eram foarte fericita, la fel si sotul meu pentru ca isi dorea foarte mult un copil. Intr-o zi insa, am observat ca sangeram. Am sperat sa nu fie nimic grav. Am fost imediat in acea zi la medicul meu ginecolog sperand sa-mi spuna ca totul este in ordine. Eram in luna a treia de sarcina...Toate sperantele mele s-au naruit cand mi-a spus ca trebuie sa ma internez de urgenta. Copilasul meu era mort...

Au urmat clipe de cosmar... Nu intelegeam de ce mi se intampla mie asta, de ce daca mi-l doream atat de mult? Decat cine trece prin asa ceva stie ce inseamna, cata suferinta si cata neputinta. Dupa un an de zile ne-am hotarat sa incercam din nou, dar inainte ne-am facut, eu si sotul meu, toate analizele sa fim siguri ca nu mai trecem inca o data prin asa ceva. Totul a iesit bine...

Din momentul in care am aflat ca sunt insarcinata, ca vom deveni parinti, am mers luna de luna la control si la ecograf. Perioada unei sarcini este o perioada atat de frumosa din viata unei femei. Si eu am profitat din plin de ea.

Pe 22 iulie a miscat pentru prima data. Am fost atat de fericita, e un sentiment unic. De fiacare data cand sotul meu era intrebat ce-si doreste spunea:"nimic in mod special, doar sa fie sanatos", dar in sufletul lui stiam ca-si doreste un baietel.

Pe 29 august am fost la ecograful 4D si ne-a spus ca vom avea un baietel frumos si sanatos; am citit atata fericire pe chipul sotului meu! Deja ne gandeam la ce nume ii vom pune, la cum va arata...Femeia in timpul sarcinii e cea mai frumoasa, si asa ma vedeam si eu, poate pentru ca toata fericirea din sufletul meu mi se arata pe chip. Data estimativa cand urma sa nasc era in jur de 15 decembrie, numai ca nu a fost deloc asa.

Pe data de 02 decembrie la ora 6:00 dimineata am simtit ca urma sa nasc. Nu am avut un travaliu deloc scurt si deloc usor. Am avut dureri groaznice, eram tinuta permanent la perfuzii si mi se facea injectie de dilatare pentru ca nu ma dilatam deajuns, si nici nu vroiam anestezie. Si pe la ora 24:06 am vazut pentru prima data chipul baietelului meu. Avea 51 de cm si 3300 gr si era cel mai frumos copil din lume. In acel moment inima mi s-a umplut de iubire. Eram ata de fericita! Din pacate , datorita pozitiei in care a fost asezat, a iesit deodata cu capul si cu umarul si ca urmare a avut fractura de clavicula. Nu pot spune cat am plans cand am afla, doar gandul ca el sufera...Dar a fost totul bine, doar ca am stat mai multe ziel in spital pentru a ne face bine. Datorita acestei fracturi de clavicule, a primit nota opr la nastere, dar cel mai important e ca este sanatos.

Se numeste Yanis Andrei si este bucuria noastra. Acum are 7 luni si este un nebunatic...Toata lumea il adora si el simte asta pentru ca e un rasfatat. Nu exista bucurie mai mare si implinire mai mare de cat un copil. Cata fericire exista in sufletul unei mame atunci cand isi tine pentru prima data copilul in brate, atunci cand ii face pentru prima data baita, atunci cand scoate primul sunet. Acum stim sa facem pa pa, sa batem bravo chiar si sa pasim aaaaa si...spune tata, mama mai asteptam.

anemona, membru NN