„Cea mai mare bogatie din aceasta lume sunt copii, mai mult decat toti banii din lume si toata puterea de pe pamant.” – Mario Puzo
„Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat, dar fericirea e aici, aproape” – Quintul Horatius Flaccus
Povestea noastra a inceput in anul 2007, chiar dupa sarbatorile de Paste. Desi ne cunosteam de aproape 10 ani, niciodata nu am fost mai mult decat amici.
Dar, in acest an, ne-am gasit fiecare jumatatea, adica eu pe el si el pe mine.
Nici pana in ziua de azi nu-mi vine sa cred ce sot bun, calm si rabdator am.
A fost, de atunci, tot timpul, alaturi de mine, sprijinindu-ma in tot ceea ce vroiam sa fac.
Tot timpul regret ca nu ne-am descoperit unul pe altul mai repede, ca au trecut acei ani de cand ne cunosteam, doar ca simpla amicitie.
De-abia asteptam sa avem un copilas. Simteam ca era momentul, aveam 29 de ani, consideram ca era timpul sa facem acest pas. De la nunta noastra trecuse un an, iar copilasul avea sa ne intregeasca ca familie.
Cand am vazut testul de sarcina, cu cele doua liniute, nu ne-a venit sa credem, drept urmare am mai cumparat inca doua teste.
Si era pozitiv. Eram insarcinata. De-abia asteptam sa treaca lunile, sa ne tinem in brate copilasul.
La inceputul sarcinii a fost destul de greu, cu greturi si varsaturi, insa le-am depasit. Nasterea a fost prin cezariana, avand norocul sa merg la spital la momentul potrivit, unde s-a descoperit ca era ceva in neregula cu bebelusul, la bataile inimii, fapt pentru care, in trei ore de la control, m-i s-a facut cezariana.
Apoi, in data de 14.11.2009, s-a nascut Raul Ovidiu. Este un inger dulce, care ne aduce o bucurie pe care nu o pot reda in cuvinte .Ceea ce ne dorim in continuare, este doar sa fim sanatosi toti trei, sa ne bucuram de fiecare clipa impreuna.