Povestea ta 

Suntem doi parinti tineri, in varsta de 29, respectiv 35 de ani, cu o dragoste imensa fata de copii si suntem casatoriti de aproape 10 ani (19 sept.1998).

In anul 2002 s-a nascut prima noastra fetita, Cristina Diana, care este o scumpete bruneta cu ochi albastri si un par lung, pana la fundulet. Este febletea lui tata pentru ca seamana absolut leit cu taticul ei.

In urma cu doi ani am hotarat sa mai facem un copil, deoarece se simtea nevoia unui fratior sau unei surioare pentru a nu mai fi asa de rasfatata.

Am incercat vreo 6 luni la rand, dar fara nici un rezultat, fapt care m-a cam pus pe ganduri, si m-a determinat sa apelez la medici si investigatii amanuntite. Culmea era ca toti imi spuneau ca nu este nici o problema, deci sa mai incercam.
In sfarsit, am obtinut un rezultat pozitiv in luna mai 2006 si, cu mare bucurie, i-am adus la cunostinta sotului si fetitei ca vom mai avea un copilas. Eram foarte fericiti, inclusiv Diana, care imi dadea o sarutare pe burtica in fiecare seara si ii spunea noapte buna bebelusului. Dupa circa 5-6 saptamani, am inceput sa am niste dureri si crampe abdominale fapt care m-a facut sa merg de urgenta la medic. Aveam colul uterin deschis si incepusem sa sangerez. Am luat tratament pentru mentinere, dar la 8 saptamani am pierdut sarcina.

Cu mare regret si durere in suflet a trebuit sa-i explic fetitei mele ca Dumnezeu a avut nevoie de un inger acolo sus, in ceruri si ne-a luat bebelusul nostru pentru a-i fi de folos. A fost foarte suparata si cu greu a acceptat ca Dumnezeu poate sa ne ia pe cineva drag de langa noi.

Am facut o pauza pana in noiembrie, cand am incercat din nou sa raman insarcinata. Nu ne-a reusit din prima, dar, de Craciun, fiind la socrii mei in vizita, mi s-a facut rau asa de tare ca simteam ca-mi pierd cunostinta. La inceput nu mi-am dat seama din ce cauza si am pus totul pe seama lipsei de calciu. Peste cateva zile am facut un test pentru ca imi cam intarziase ciclul si ce sa vezi? Era pozitiv!

Am fost felicitati si incurajati de toata familia, cu speranta ca de data asta va fi bine.
Eu am fost un pic mai pesimista si nu am indraznit sa-i spun si fetitei mele ca sunt insarcinata din nou, avand in vedere ca aveam dureri de burta continue, dar fara sangerari. Si am avut dreptate sa o scutesc de inca o suparare, deoarece la 9 saptamani am pierdut si aceasta sarcina, totodata cu orice speranta de a mai avea vreun copil vreodata.
Ne-am resemnat si eu si sotul meu ca vom ramane numai cu Diana si ii vom oferi numai ei dragostea noastra.
Marturisesc ca foloseam metoda calendarului pentru a evita o eventuala sarcina pe care sa o pierd din nou asa cum m-am protejat 4 ani la rand.

In luna iunie 2007 am constata ca ma dureau sanii si imi intarziase deja 5 zile. Nu am indraznit sa fac imediat un test, ci am mai lasat doua saptamani, cu bucurie ascunsa in suflet si cu frica totodata. Mi-am luat concediu si am incercat sa stau cat mai linistita. Am uitat sa mentionez ca nu-i spusesem nimic sotului despre dilema mea, deoarece doream sa-l scutesc de inca o suferinta si pe el, in cazul in care as fi pierdut din nou si aceasta sarcina (mai ales ca am ramas insarcinata  fara sa fie programat).

In sfarsit am facut un test la sfarsitul lunii iunie si, bineinteles ca a fost pozitiv! Eram asa bucuroasa dar tot nu aveam curaj sa spun la nimeni. Era micul si pretiosul meu secret!
Au trecut 10 saptamani si m-am prezentat la medic pentru a vedea daca totul este in regula, avand in vedere  ca nu aveam nici un fel de dureri ci doar greturi. Medicul mi-a confirmat ca de data aceasta am pornit cu dreptul si am toate sansele sa duc pana la capat. In acea zi i-am dat vestea si sotului si fiicei mele care au fost foarte fericiti amandoi, mai ales ca trecuse de perioada critica in care pierdusem celelalte doua sarcini. Mi-am luat concedii peste concedii ca sa pot sa stau cat mai linistita si, in afara de cateva injectii si tratamente, nu a fost necesar nimic.

Va marturisesc cu emotie ca am nascut anul acesta, in luna februarie o fetita de 4,150 Kg scumpica si dragalasa, blonda cu ochi caprui, leit mami !

Aceasta a fost povestea mea prin care doresc sa incurajez cuplurile care isi doresc copii si nu pot avea din nenumarate cauze. Aveti rabdare si  incercati sa nu va mai ganditi o perioada la aceasta dorinta, poate veti avea o surpriza...!

Membru NN: "ella_dam79"