Cauta:
Emotiile primului copil - partea I

Emotiile primului copil - partea I

Data: 23.10.2006

"Imi pare rau, sa stiti ca este tot asa ca la ultimul control, perfect inchis, nu aveti dilatare deloc, iar colul este ca betonul, ce sa spun mai asteptam, la ecografie e totul in regula". 41 de saptamani, dintre care ultima in maternitate in urma unei sangerari. Luni, pe 13 martie, m-am internat in maternitate si joi nu mai aveam nici o sangerare, dar nici contractii, nici un semn ca bebe ar fi vrut sa cunoasca aceasta lume. Doctorul pleca la Bucuresti pentru tot week-end-ul, iar eu nu aveam voie sa ma duc acasa, ca eram deja la termen si un pic peste. Cele care sunt mamici si care au avut ghinionul sa stea intr-un salon de pretravaliu timp de o saptamana ma vor intelege cand spun ca e groaznic si ca am plans zilnic. Dar nu aveam incotro, am stat pana luni pe 20 martie cand doctorul era de garda si pe la ora 15, a venit si mi-a zis "gata azi rezolvam problema, hai cu mine". Bineinteles un alt control, acelasi rezultat, colul perfect inchis, a incercat sa imi provoace o nastere normala, m-a lasat pana pe la 18.30, cu dureri din ce in ce mai greu de suportat si la urmatorul control, incredibil, dar nu s-a intamplat nimic.

In acele clipe ma gandeam "Doamne imi iubesc bebelusul asa de mult si am avut grija toata sarcina si de-abia astept sa il vad, oare de ce nu vrea sa iasa sa il strang in brate?"
Urmatoarea incercare a fost ruperea membranelor ca sa vada ce se intampla acolo. Chinuri groaznice, e ceva total neplacut, mai ales ca toata sarcina mi-am imaginat cum o sa fie cand mi se rupe apa, cum imi iau bagajul si plec la spital, cum imi sun sotul si ii spun ca nasc...
Lichidul era verzui deja... imediat doctorul a hotarat cezariana, fara discutii. Din acest moment totul s-a petrecut rapid: "epilare" daca se poate numi asa un ras cu o lama de acum 10 ani in durerile acelea teribile, sonda, care e de 100 de ori mai neplacuta decat o clisma si bineinteles "deplasarea pe jos" in sala de cezariana.

Dupa alte perfuzii, analize si mai stiu eu ce, chestionarul anestezistului, intr-un tarziu, m-am trezit in sala de operatii, asteptand cuminte rahia si mai ales primul scancet al bebelusului meu, care stiam deja ca era un baietel dragalas.
La 19.50 mi s-a linistit inima si mi-au dat lacrimile, era chiar plansetul copilasului meu; acum nu ii mai ofeream eu protectie intr-adevar, dar stiam ca e pe maini bune si eram multumita ca este totul bine, chiar daca in timpul operatiei nu am mai putut respira si ma gandeam ca voi muri si nu imi voi putea vedea baietelul :). Acum zambesc dar atunci nu eram chiar asa de curajoasa.

Mi l-a adus asistenta langa cap si mi-a spus "pupati-l doamna", dar il tinea prea sus si eu nu ma puteam misca, dar am reusit sa ii pup un calcai micut...
A doua zi de abia pe la ora 12 am putut sa il tin in brate pentru prima oara... E un sentiment ce te ridica mai sus de orice imaginatie. Numai o mama poate simti asa
ceva si nu se poate explica in cuvinte.

Ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca il am si ca e bine sanatos. Acum are 6 luni si deja ma gandesc cu nostalgie la primele zile impreuna, la prima saptamana impreuna petrecuta in maternitate. A fost greu dar ma simteam implinita si fericita (egoista de-a dreptul) ca am cateva zile in care doar eu ma bucur de el.

Din momentul in care l-am pus in bratele sotului meu, al taticului lui, l-am pierdut cred ca cel putin pe jumatate.....:)))))))

to be continued

Membru NN: "ialexya"
Adauga un comentariu in forumul la cafenea
Comentarii
9 comentarii
  • a spus
    vineri, 18.06.2010
    cat de mult seamana povestea ta cu a mea.Eu am asteptat-o pe bebita mea 3 ani cand in sfarsit am [ ... ]
  • a spus
    duminică, 26.10.2008
    Comentarii la articolul Emotiile primului copil - partea I Asa am patit si eu...pe scurt m-am [ ... ]
  • a spus
    marți, 07.10.2008
    emotionant. frumoasa poveste. la mine a fost asa de repede incat nici n-am realizat cand a [ ... ]
  • a spus
    luni, 02.04.2007
    Impresionanta povestea ta.Cred ca tutror mamicilor le-ai adus aminte macar putin din ceea ce au [ ... ]
  • a spus
    vineri, 24.11.2006
    Si eu am citit cu emotie acest articol...Mi-a rascolit amintiri de acum 2 ani si o luna,cand am avut [ ... ]
  • a spus
    miercuri, 22.11.2006
    Mie si acum imi vine sa plang cand imi amintesc cum a fost cand i-am auzit glasul,cand i-am vazut [ ... ]
  • a spus
    marți, 21.11.2006
    Cum a venit Christian pe lume!! mi-au dat lacrimile si parca a fost ziua de ieri cand Bogdan mi-a [ ... ]
  • a spus
    marți, 24.10.2006
    Povestea ta m-a emotionat. Mi-a adus aminte de nasterea Biancai, de acei ochii mari care ma priveau [ ... ]
  • a spus
    marți, 24.10.2006
    Intr-adevar , nu exista sentiment mai profund decat acela de a deveni mama;sa-l ai in brate , sa-l [ ... ]
[ cont nou ]    [ parola mea ]

Tine-ma minte
Contul meu