Povestea ta 

Era o vineri seara, când mi-a apărut primul dinţişor. Deşi eram un pic somnoroasă, nu ştiam ce să mă fac de durere. Plângeam tare, deşi mă luase mămicuţa mea în braţe şi mamaie la fel, dar pe mine mă durea gingia şi scoteam nişte băluţe de toată frumuseţea. Mami mereu mă lua în braţe, ştia ce se întâmpla cu mine, bănuia că trebuie să-mi iasă dinţişorii, pentru că de două-trei săptămâni mă mâncau gingiile şi tot ce prindeam în mână duceam la guriţă şi le umpleam de băluţe, spre disperarea ei. Îmi cumpărase fel de fel de jucării pentru dinţişorii mei.
Mă dureau tare gingiile şi mârâiam încontinuu la toată lumea şi n-o lăsam nici noaptea pe mami sa doarmă din cauza asta. Dormeam o ora, apoi de durere iar mă trezeam şi vroiam cumva să nu mai simt durerea, iar mămica mea avea rezolvarea, apoi adormeam la loc din nou, şi după o ora din nou mă trezeam, şi aşa mă chinuiam şi o chinuiam şi pe mami mereu, sărăcuţa. O vedeam cum se trezeşte mereu din somn şi vine la mine cu ochii umflaţi de somn, şi mă ia în braţe şi-mi cânta încetişor, apoi mă pune la ţăţică să pap, să mă liniştească.

Dimineaţa, mami este foarte obosită din cauză că nu a dormit, dar se trezeşte şi îmi pregăteşte păpica de dimineaţă ca să mănânc. Dar eu refuz să mănânc. Mama înţelege şi mă lasă în pace, apoi după o ora, mă încearcă din nou, iar eu şi de data asta nu vreau sa mănânc nimica. ”Pe mine mă doare dinţişorul, Mami!”, dar nu ştiu cum să-i spun asta, aşa că încep să plâng şi sper ca ea să înţeleagă, apoi văd că mă pune la ţăţică, şi acolo mă linişteşte puţin.

Trebuie să vă spun că îmi place ţăţica foarte mult şi mereu o trag de bluza pe mami când vreau ţăţică, şi ea înţelege imediat. La început plângeam mereu, iar ea nu ştia ce am. Mă verifică, mă schimbă, mă alintă, dar eu plângeam încontinuu şi nu ştiam cum să-i spun că eu vreau doar la ţăţică. Acum ştiu că, dacă o trag de bluziţă, ea ştie ce vreau.

Şi tati mă mai ţine în braţe când vine acasă de la serviciu obosit; abia aştept să mă ia în braţe şi să vorbească frumos cu mine, şi să mă alinte cum ştie el, iar din când în când ne şi jucam, spre bucuria mea, şi aşa mai uit şi eu de dinţişorul care mă supără tare, tare, dar câteodată se plictiseşte şi tati de mine şi iar încep sa plâng de durerea dinţişorilor.

Atunci vine mamaie şi mă ia şi ea în braţe şi mă linişteşte, giugiulindu-mă şi încercând cumva sa mă liniştească. Vine şi mama la mine într-un târziu, pentru că ea mai are treabă la bucătărie, se joacă cu mine, apoi ca să-mi mai treacă durerea, mă dă cu un gel în guriţă. După un timp, simt că mi-a mai amorţit gingia şi nu mă mai doare aşa tare şi sunt foarte fericită.

În zilele următoare dinţişorul meu creştea, creştea, încet, dar nu mă mai durea aşa tare ca la început. Mă bucuram că mami, tati şi mamaie erau mereu lângă mine să mă liniştească şi să mă ajute. Mami era ca de obicei la bucătărie, când a început iar durerea şi iar m-am pus pe plâns, că mama şi mamaie din nou erau disperate că nu vroiam nici papa nici în braţe nici la ţăţica lui mami.

Mami mă mângâia, se juca cu mine, m-a schimbat de scutec, m-a încercat la ţâţă dar parcă nimic nu mă mulţumea. Mă dădea cu gelul miraculos dar tot mă durea şi plângeam încontinuu. Aşa am adormit într-un târziu în braţele ei care mă alinau şi îmi cânta suav: NANI-NANI PUIU MAMI! NANI-NANI PUIŞOR! NANI-NANI DORMI UŞOR!Şi aşa au trecut lunile şi mi-au ieşit patru dinţişori sus şi patru dinţişori jos. Acum sunt foarte mândră de dinţişorii mei şi mereu vreau să bag ceva în guriţă şi să muşc. Cel mai mult îmi place când pot să muşc degete gustoase (de la mama sau de la tata), nasuri (de la cine prind) dar nu jucării sau alte chestii artificiale. Am auzit-o pe mami spunând că numai ce e natural e bun, deci...

Acum trebuie să înceapă să-mi iasă măseluţele şi nu ştiu încă cum va fi, dar ştiu sigur ca mami, tati şi mamaie vor fi lângă mine să mă ajute să trec peste ele.

popescumelinda, membru NN