Eu pe sotul meu l-am cunoscut in ianuarie 2005. Eram si sunt la facultate anul 3 acum. Atunci eram in anul 2, deci sigur nu imi dorem un copil, dar….Iata ca in septembrie (2005) mi-a intarziat ciclul si am facut un test. Testul arata o liniuta bine pronuntata si una de-abia vazuta. I-am aratat lui (viitorului sot) si a spus ca e un bb. Mie nu-mi venea sa cred si am spus ca vorbeste prostii. Atunci am consultat niste saituri pe net despre test.acolo scria ca a doua liniuta iese dar nu prea se vede si cand nu esti insarcinata. Eu i-am aratat textul unde scria acest lucru. Deci pe o perioada de timp ne-am linistit si ne-am bucurat pentru ca nu era momentul, nici el pe vremea aceia nu avea un loc de munca, eu la facultate si nici nu eram casatoriti.

Eu fumam, pana ce am observat ca pe timp ce trece nu pot sa suport fumul si tigara. El iar cu ideia ca sunt totusi gravida, ca a intrebat pe mama lui si exact asa a fost si ea, nu suporta fumul de tigara cand era insarcinata.

Eu iar am insistat pe parerea mea ca nu se poate (numai acum ma tot gandesc de ce oare am fost asa de sigura ca nu sunt, fapt ca nu luam nici un fel de anticonceptionale si nici nu foloseam prezervativ, doar ca nu o faceam pana la capat).

Intr-o zi mi-a cumparat un test si m-am trezit pe la 4 dimineata pentru ca eram si eu curioasa sa vad ce iese. Ce credeti- POZITIV. Dar stiti care era culmea, ca tot nu am crezut si am zis ca testul nu e bun 🙂

Am facut un ecograf dar medicul nu mi-a putut spune nimic (inca nu se vede) numai a spus sa vin peste 3 saptamani.

Eu umblam aceste saptamani fara de grij, credeam daca nu s- a vazut nimic atunci nimic nu e.

Nu aveam cum sa-mi dau seama pentru ca nu aveam greturi si varsaturi, numai ca am observat ca am pofte si ca simt mirosurile foarte bine. Ciclul inca nu mi-a fost venit, dar am crezut ca e din cauza ca am fost la mare si am schimbat clima si de aceia…. 🙂 deci nu credeam ca asa ceva se va intampla cu mine, ori cu cine numai eu nu.

Peste 3 saptamani, plimbandu-ma prin oras cu sora mea am trecut pe langa un cabinet particular de ecografie si ginecologie. Am zis hai sa mai ma asigur odata ca totul e bine.

Ce credeti…."da, exista sarcina, de 5 saptamani" astea erau cuvintele medicului.Am crezut ca si cad.

Dar sa fiu sincera nu stiu de ce, da ma luat asa un fel de sentiment de bucurie ca si acum cand imi aduc aminte ma trece ca un fior.

Am sunat repede pe viitorul meu sot si i-am spus.De la el am auzit atat: esti sigura? hai ca vorbim acasa, pa"….

Din partea lui nu am avut mare sustinere, el nu vroia, numai eu. Am zis ca sa stiu ca ma lasi, ma parasesti, oricum nu fac avort, o sa-l cresc singura. Avortul pentru mine inseamna ceva foarte grav si neinteles cum se poate ca sa "omori"ceea ce ai facut tu singura….

M-a iubit si ma iubeste (numai asa am ramas impreuna) si i-a spus totul parintilor lui si iata ca pe data de 5 noiembrie ne-am casatorit.

Acum am 8 luni si de-abia asteptam sa apara bb.

Cu facultatea merg mai departe, el si-a gasit loc de munca, avem apartamentul nostru, parintii lui si si ai mei ne ajuta si iata asa traim.