Povestea ta 

Bună, sunt Luiza, mămica lui Sebastian, Binta pentru cunoscători. De ce ii zicem Binta? Pentru ca aşa îl strigă verişoara lui, Bianca; are 2 ani şi nu poate să pronunţe un nume aşa de lung.

Binta a fost un copil dorit, întrucât imediat după nuntă ne-am pus pe treabă: am făcut cerere către doamna barză să ne aducă un omuleţ cât mai curând. Deoarece barza avea multe solicitări de acest fel, trei luni mai târziu ne-a trimis răspunsul la cerere: „solicitarea dvs. a fost înregistrată cu succes, pregătiţi-vă să primiţi bebeluşul în toamnă”. Ca să fiu sigură că barza nu mă minte, am făcut urgent şi două teste de sarcina. Bineînţeles că acestea au confirmat îndată ce mă anunţase barza prin intermediul răspunsului la cerere. În culmea fericirii fiind, nu am mai avut răbdare şi i-am trimis soţului mesaj; eram prea emoţionată ca să pot vorbi. Imediat soţul m-a sunat ca să-i confirm că va fi tătic. Gâtuită de emoţie i-am confirmat că vom fi părinţi.

Aşa a început bucuria noastră de a fi părinţi. Sarcina a evoluat normal, cu ameţeala şi oboseala de la sfârşitul zilei, cu greţuri şi mirosuri pe care nu le suportam. Asta cam până spre 4 luni, apoi totul a fost minunat. Prima dată când a mişcat puiul nostru eram la ţară. Am simţit o zvâcnitură în partea stângă şi m-am speriat. Apoi altă mişcare destul de vizibilă. L-am chemat şi pe soţul meu să simtă. Era foarte fericit că simte cum mişcă bebeluşul. Eu eram mai fericită ca el, eu eram cea care dădea viaţă puiului de om şi mă simţeam importantă.

Cele nouă luni de sarcină au trecut în zbor. La un control în luna a noua, medicul ginecolog m-a  cam speriat. Copilul se dezvoltase normal dar se apropia termenul limită şi mi-a sugerat că ar fi bine să mă internez să mă ţină sub observaţie. Gândindu-mă la binele copilului, în prima zi din octombrie m-am internat. Am făcut un set de analize la sânge şi ecograf. În fiecare zi făceam injecţii la 12 ore. La început nu ştiam ce tratament fac şi mai ales de ce fac tratament pentru că eu trebuia să nasc.

După 4 zile de injecţii cu Nospa şi încă o substanţă care se foloseşte în tratamentul de păstrare a sarcinii, am aflat de la o asistentă ce tratament făceam. Am refuzat tratamentul pentru că nu-şi avea rostul. Am uitat să menţionez că doamna doctor mi-a sugerat operaţia cezariană de la început sub pretextul că sarcina este avansată şi nu am mult lichid amniotic. După o săptămână în care am stat la spital, dna doctor mi-a zis că mă bagă în operaţie întrucât eu trebuia să nasc deja. M-am speriat foarte tare şi am decis să nu mai aştept şi să accept operaţia deşi eu vroiam să nasc natural. Întrucât dna doctor aştepta … nişte bani, cum se obişnuieşte, iar eu eram hotărâtă să nu-i dau pentru că fiind salariată, îmi plătesc lunar asigurarea medicală. Deci ea era plătită din banii mei. Văzând că nu vin cu banii (apropos de asta, este vorba de 1000 de lei prima mână, plus 400 a doua mâna, plus anestezist, asistente, etc în luna octombrie 2008) dna doctor mă tot amâna în fiecare zi, timp de o săptămână.

După o săptămână de amânări, am cerut opinia şefului de secţie care mi-a făcut ecograf. În aceeaşi zi de dimineaţă la ora 8 îmi făcuse ea ecograf şi mi spusese că trebuie operaţie de urgenţă pentru că bebeluşul nu s-a întors în poziţie, nu mai am lichid amniotic şi că este „bătrân”, are suferinţă fetală. În acest timp eu nu aveam nicio contracţie sau durere. La ecograful făcut peste 2 ore (în aceeaşi dimineaţă) de către şeful de secţie, copilul era pregătit de naştere, lichid era din plin şi mi-a recomandat să merg acasă, să revin la spital când o să am dureri. Deci dna doctor mă minţise în ultimul hal. Acasă am stat o săptămână. După un travaliu lung şi chinuitor de 12 ore, am intrat în operaţie cezariană de urgenţă. Întrucât făcusem acele injecţii, mi se închisese colul şi nu m-am dilatat decât până la 4 şi asta cu perfuzie şi cele 9 injecţii cu oxitocină. Poate dacă nu făceam acele injecţii, aş fi născut normal. Doamna doctor „pregătise” totul ca să mi facă operaţie… La naştere băieţelul a avut probleme din cauza travaliului prea lung şi a stat la terapie intensivă 2 zile. A purtat branulă în mânuţa lui firavă pentru că făcea antibiotic la 6 ore. La naştere a avut 3.500 kg şi 53 cm; a luat nota 7, a pierdut un punct la respiraţie şi 2 la coloraţie.
Acesta e sistemul de sănătate în România, doctorii fac ce vor ei…Cu toate astea, nu am dat bani la operaţie nimănui, doar doctorei (alt medic, o doamnă drăguţă) care m-a operat 150 lei după operaţie, aşa că a fost drăguţă cu mine şi flori. Cui spun că nu am dat nimic, nu mă crede. Dar acesta e adevărul şi aceasta este povestea mea şi a micului Binta, care acum  are 4 luni. E un băieţel drăgălaş, vioi şi se dezvoltă normal, în ciuda problemelor de la naştere.

kisoiasul, membru NN