Povestea ta 

Totul a inceput intr-o frumoasa zi de vara, cand ne-am cunoscut; incet-incet, dar.. totusi repede, ne-am unit destinele devenind o familie, o familie mica, cu doar doi membrii.
Apoi s-a intamplat minunea.
Toamna… un sfarsit de saptamana minunat. Nici macar nu banuiam ce ne va aduce acest week-end… Nu mi-a placut niciodata pestele, dar, atunci am pregatit peste si am mancat… mi-a placut; in ziua urmatoare, sambata, am mers la cumparaturi… ce bine aratau fructele de mare… nu le-am rezistat. Nu stiam de ce, dar in acel week-end am fost foarte obosita. Initial am crezut ca saptamana ce abia se incheiase fusese porobabil prea incarcata, dar… un gand a inceput sa ma macine, asa ca … fuga la farmacie, chiar daca era duminica dupa-amiaza ; n-am mai avut rabdare si… surpriza… doua liniute roz si-au facut aparitia… incet si pale, dar erau acolo . Jumatatii mele nu i-am spus nimic, dar… in acea noapte nu am inchis nici macar un ochi. Luni dimineata, pe drumul spre lucru am intrat in prima farmacie ce mi-a iesit in cale si am cumparat inca un test … oare era posibil? Poate, totusi era o greseala… speram sa nu fie, dar… La lucru, povestea s-a repetat … cele doua liniute roz si-au facut aparitia din nou… Da! Cu certitudine, peste noua luni urma sa am un copil… urma sa fiu MAMA.
Toata ziua am fost cu capul in nori, nu m-am putut concentra la lucru, caci… nu ma gandeam decat ca voi fi mama… Dar… jumatatea mea iubita nu stia nimic inca, asa ca m-am hotarat sa nu-i spun nimic pana de ziua lui, vestea ca fa fi TATA sa fie surpriza din partea mea… Dar… odata ajunsa acasa, primul lucru pe care i l-am spus a fost … vei fi TATA … Ne-am bucurat enorm … de data aceasta eram trei… inca un pas important in viata noastra.
Primul eco… mica mea capsunica era acolo… si-o iubeam enorm deja.
Apoi, marea dezamagire… primul test de analize arata prezenta CMV … parca o ceata neagra s-a coborat peste mine la auzul acestei vesti … neputand sa cred ca asa ceva mi se poate intampla, am repetat analizele … si … bucurie mare … rezultatele au fost bune; le-am repetat si a treia oara, la un al treilea laborator, sa fiu sigura de rezultat si a fost bine.
La 11 saptamani am inceput sa sangerez… nu mult, dar, atunci cand am inceput sa am dureri, m-am speriat destul de rau … si diagnosticul doctorului a fost “ iminenta de avort” … tratament, repaus cateva zile, fara efort … vorbeam continuu cu capsunica mea sa stea cuminte la caldurica, caci… inca nu este timpul sa ne vada si ne-a ascultat …s-a linistit.
Inca de la inceput, nu spuneam ca o sa am un copil, ci un Stefanuta… imi doream un baietel.
La 17 saptamani, cu o noapte inainte de a merge la controlul saptamanal, am visat ca voi avea fetita… mi-am trezit sotul, speriata, ca daca nu este baietel si este fetita, noi nu stim ce nume va avea… nu l-am lasat sa adoarma din nou pana nu ne-am hotarat… daca era baiat, numele lui era Stefan Dorin, iar daca era fetita, Alessia Maria. Iar la consultul eco, mi s-a spus “ inca nu are fundite, dar ii punem noi” . Capsunica mea era fetita.
Apoi… la 23 de saptamani o raceala destul de puternica m-a tinut cateva zile in casa, apoi cineva m-a lovit in burtica… doi copii se jucau si unul din ei m-a lovit… nu foarte tare, dar m-am speriat.
La 25 de saptamani, din nou la consult, citisem destul de mult despre sarcina, credeam ca durerile de burtica, nu foarte intense, ce-i drept, sunt normale in sarcina, dar… in timpul ecografiei, in 30 de min am avut 5 contractii… atunci am aflat ca durerile si presiunea ce o simteam eu la burtica erau, de fapt, contractii … si, ca sa fie tacamul complet, dilatatie 2… Imediat m-a internat in spital, perfuzii cu diferite substante sa-mi opreasca contractiile, dexametazona… in caz ca bebe avea sa vina, totusi…Dupa o saptamana de perfuzii, m-au lasat acasa, cu conditia sa nu ma ridic din pat si sa iau tratament continuu … si asta am facut.
La consultul de la 35 de saptamani mi s-a spus ca in sapt 36-38 medicul meu avea sa fie plecat din tara, dar… ca a vorbit deja cu un coleg, in caz de nevoie sa fiu preluata de el… am primit nr de telefon al acestuia sa-l sun la orice ora din zi sau din noapte, caci, stia despre ce este vorba.
Inca o data am incercat sa-mi conving medicul sa nasc natural, nu prin cezariana, fara prea multi sorti de izbanda, insa… eu am prolaps de valva mitrala cu regurgitare minora si tahicardie, care, din cauza sarcinii si a tratamentului urmat era foarte mare… ajunsese chiar si la 160 batai/min in repaos.
A venit 1 iunie, ziua copilului … sotul meu a cumparat cadou pentru bebe, chiar daca era inca in burtica… eu m-am simtit foarte obosita, dar eram cuminte, nu faceam prea multa miscare, caci pana in data de 5 iunie medicul meu nu era in tara … si tineam foarte mult sa nasc cu el.
In 3 iunie, in ziua cand bebele meu a avut 38 de saptamani, m-am simtit foarte bine … nu am mai avut contractii deloc ( pana atunci aveam cel putin 2-3 intr-o ora) … pana seara, la ora 19.45 … a fost destul de puternica dar nu i-am dat deloc importanta - eram obisnuita deja cu ele -; dupa 15 minute, inca o contractie… de data aceasta am apelat la antispastice… pana la 20.30 am mai avut inca doua contractii … apoi au inceput sa fie mai frecvente… la 10 minute… la ora 22 si ceva, am eliminate dopul gelatinos. Sotul meu, la fiecare contractie pe care o aveam… “ sunam medicul?” …eu …”nu, ca nu nasc, nu am cum, bebe trebuie sa mai stea la caldurica, inca nu vine” … dar nu a fost asa.
Aproape de miezul noptii mi-am mintit sotul ca nu mai am contractii, doar ca sa doarma, caci stiam ca urma o zi lunga si grea pentru amandoi.
Am incercat si eu sa dorm, dar… contractile erau tot mai dese ( la 5-7 minute) si mai dureroase… vazand ca nu reusesc sa adorm, am mers in camera capsunicii, am pus lenjeria pe patut, mi-am verificat bagajul pentru spital, i-am rearanjat hainutele… pana aproape de ora 6 dimineata cand mi-am trezit sotul, m-a ajutat sa-mi fac dus… contractile erau la 3 minute deja… am inceput sa sun medicul, care nu-mi raspundea…. Oricum, la 7.30 am iesit pe usa spre spital… cred ca saracul doctor avea la 50 de apeluri pe telefon, caci eram foarte speriata… In momentul in care ieseam pe usa, m-a sunat el… vazuse apelurile si si-a dat seama ca se intampla ceva…Am stabilit sa ne vedem la biroul de internari…
Pe drumul spre spital… nici macar o contractie nu am mai avut…
Inainte de a merge la biroul de internari, mai aveam de facut un lucru… sa-mi sun mama, care in ziua de 04.04 avea sa devina bunica… de ziua ei de nastere… Am sunat-o, am felicitat-o, dar… nu i-am spus nimic inca.
Ajunsa in cabinet, surpriza de proportii… dupa mai mult de 12 ore de travaliu, nu aveam dilatatie decat 2… si asta era de la 25 de saptamani.
La ora 12, dilatatia era 4… mi s-a facut peridurala, caci il convinsesem pe acest medic sa incerc sa nasc natural ...  perfuziile cu ocitocina au mers contunuu si, la ora 16.00… pe masa de nasteri, cu dilatatie 10… dupa cateva minute … nu am mai avut nici un fel de contactii, cu toate ca efectul periduralei trecuse si ocitocina mergea … curios, in pat aveam contractii, dar pe masa nu… Habar nu aveam cum si cand sa imping, dar, datorita moasei si doctorului, la ora 17.10 am nascut o frumusete de fetita de 49 cm si 2800g, Apgar 9 datorita unui hematom la caput…din cauza travaliului prelungit si violent.
Inainte de a merge pe masa de nastere, mi-am sunat mama si am anuntat-o ca va primi cel mai frumos cadou de ziua ei… o nepotica.
Am uitat de tot in momentul in care capsunica mi-a fost pusa in brate si m-a privit cu ochisorii ei mici…era asa dulce… imi tineam fetita in brate pentru prima data, la cateva minute dupa ce venise pe lume. Au fost cele mai frumoase clipe din viata mea.
Si am nascut natural, nu prin cezariana.
Acum, capsunica mea are 8 lunite,are deja doi dintisori, incepe sa mearga in piciorute si chiar seamana cu o capsunica.

aissela, membru NN